Narcis SIRETEANU

Confruntarea dintre PNL şi PSD e reală, dar unii pesedişti au rămas prieteni cu peneliştii. La nivel macro, alianţa dintre cele două partide s-a prefăcut în ură deschisă, cu vorbe grele şi ameninţări, ştim cu toţii. Dar au rămas alianţele mici, locale, punctuale, între anumiţi membri înţelepţi, care ştiu ce profitabilă poate fi toleranţa. Parteneriatele acestora se petrec pe şestache, la fereală, rămânând ascunse şefilor de sus. Ei îşi spun cuvinte dulci şi au o speranţă de viaţă mai mare ca a lui Crin sau Victor Viorel.

Există cazuri când legăturile dintre anumiţi membri ai celor două formaţiuni aflate în duşmănie sunt frumoase şi folositoare. Ele rămân bazate pe acelaşi spirit pragmatic, care ar trebui să împingă ţara noastră înainte, dar din păcate o ţine pe loc.

Să trecem la un exemplu punctual, aşa cum este obiceiul acestei rubrici. Un celebru liberal, să-i zicem Relu Rebelu, a intrat mai ieri la puşcărie, pentru o şedere de nişte ani. Moment trist, chiar tragic, dar trecător, căci viaţa este lungă, omul trăind mult mai mult ca pisica sau hamsterul.

Înainte de a-şi pupa familia şi a se prezenta cu bocceluţa la poarta sumbrei instituţii, unde credeţi că a făcut un scurt drum penelistul? La un foarte influent pesedist, care taie şi spânzură cu fonduri europene în Moldova noastră, dar bine înfipt şi în structurile centrale ale Partidoiului. 

Liberalul Relu Rebelu a bătut cuviincios la uşă şi i-a propus un târg şefului de la Partidoi. Ai tu grijă de firmele astea ale mele cât stau eu la puşcărie, ţine-le în viaţă şi ajută-le să păşească pe calea prosperităţii. Îngrijeşte-te de ele ca şi când ar fi ale tale. În schimb, eu îţi cedez atâta la sută din profit, frăţeşte şi chiar mai mult.

Aşa se face că Relu Rebelu se află unde se află, iar firmele sale împuşcă în continuare contracte barosane, acolo unde puţini răzbat.  

Prin tableta de azi vreau să mă justific pentru că nu am mers la vot. Şi nu voi mai merge în viaţa mea.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.