Până la urmă pesedistului Radu Mazăre s-ar putea să-i şi placă frecuşurile penale în care s-a scufundat până la gât, pentru că astfel are ocazia să fie difuzat şi mai des ca până acum de posturile de televiziune. Iar acest lucru pare a fi crezul său în viaţă. E plin de importanţă omul, cum apare în imaginile de pe micul ecran, purtându-şi cu mândrie băscuţa aia roşie, de care nu se desparte niciodată.
Lui Mazăre viitorul îi va aduce în mod cert aventuri de neuitat. Abia aşteaptă el, abia aşteptăm şi noi, chibiţii care stăm pe marginea ringului său de dans şi-i comentăm evoluţia, bând cola şi spărgând seminţe în dinţi. Cât mai e în afara gratiilor, îi sugerăm să se bucure de aerul libertăţii, în mijlocul naturii. Nu doar la malul mării, de care presupun că este plictisit până peste capul său de mic litraj. Nici în străinătate – la Rio sau în Hawaii -, unde nu prea mai are voie, fiindcă n-a fost cuminte.
În schimb, ar putea merge mai des la munte, să-şi mai oxigeneze etajul superior, care rămâne veriga slabă a corpului său. În codrii umbroşi ai munţilor noştri, îl poate aştepta o experienţă încântătoare, sexy şi de neuitat. De pildă, dacă ar avea inspiraţia de a trece prin pădure cu un coş cu merinde în mână şi cu băscuţa aia imbecilă pe scăfârlie, lupul l-ar putea confunda uşor pe Mazăre cu Scufiţa Roşie. Şi şi-ar spune lupul, în sinea lui, uşor dezamăgit:
- Hopa, iat-o şi pe Scufiţa Roşie! A cam îmbătrânit, săraca. S-a ridat şi ascuţit, are dinţi falşi făcuţi din bibelourile de porţelan ale bunicuţei, nasul i-a crescut cât o cartoafă, vocea i s-a rârâit. Pe deasupra, din coşuleţ îi mai iese şi o legitimaţie de membru PSD. N-am nici o tragere de inimă, dar trebuie să socializez puţin cu ea, că aşa cere povestea în care amândoi suntem personaje. Offff, greu e să fii lup!
Pe Scufiţă Roşie Mazăre lupul nu l-ar mânca, pentru că-i prea ciolănos şi aţos. Dar i-ar face altceva, în mod sigur. Că poveştile adaptate vremurilor moderne includ şi lupi homo.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.