Narcis SIRETEANU

Printre indivizii care au dat lovitura în România ultimilor ani şi s-au umplut de parale pe căi lăturalnice sunt unii care manifestă plăceri foarte ciudate. Chiar patologice, aş putea spune. În spatele acestor bucurii bolnave, se ascunde o grămadă de complexe, care ar putea asigura psihiatrilor un bun material de lucru.

Am cunoscut pe unul dintre aceştia, care a făcut avere spălând banii unui şef al partidului minorităţii maghiare. Nu mint, un prieten bun din serviciile secrete mi-a confirmat bănuiala, explicându-mi în amănunt şi procedeul prin care cel în cauză şi-a umflat contul bancar. În paralel cu contul bancar, şi-a umflat şi contul ponderal, ajungând de la greutatea de 75 de kile la frumoasa avere supraponderală de 140.

Acum, omul are în plan o operaţie de strâmtare a stomacului, care costă un mizilic de 7.000-8.000 de euro. Bani aruncaţi pe fereastră, fiindcă se va reface curând la dimensiunile generoase dobândite printr-o muncă susţinută cu lingura şi furculiţa. Cu timpul, stomacul său va ajunge ca o minge de fotbal, pe care o tot umfli şi-o dezumfli, până când nu mai e bună decât de aruncat.  

De faţadă, individul deţine câteva firme, numărând câteva sute de angajaţi. Ei bine, ştiţi care e plăcerea lui cea mai mare, în afară de a turna în el crăpelniţă cu tona? Să dea oameni afară, să-i concedieze când aceia nu se aşteaptă deloc. Să le caute nod în papură şi să-i anunţe din senin că şi-au pierdut locul de muncă. Desigur, ar putea să pună pe cineva să-i anunţe că sunt concediaţi, dar aşa ceva un sadic adevărat nu are voie să rateze.

Expresia de durere, de disperare, chiar de groază a acelora rămaşi din senin pe drumuri îi provoacă subiectului nostru o fericire juisantă. Egală cu aceea din sufletul unui meloman, când i se cântă o pagină măiastră de Beethoven sau Schubert.

E o plăcere de călău, de diavol împieliţat, dar o plăcere perfect adaptată vremurilor sadice pe care ţara noastră le parcurge.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.