Narcis SIRETEANU

Pentru că ne aflăm în plină săptămână a patimilor lui Iisus Hristos, vă propun azi un pamflet ceva mai “light”. O scriere mai uşor de digerat, mai cuminte, mai uşurică, astfel ca să nu mai poată comenta unul ori altul:

- Uite, bă, ăsta nu are nimic sfânt în el, că nici în Săptămâna Mare n-o lasă şi el mai moale!

O să-i las deci pe turbatul preşedinte Traian Băsescu şi pe nereuşitul premier Vio Ponta să se ia în coarne fără istov, după cum li s-a cimentat obiceiul, aşa cum un bizon american s-ar duela de trei ori pe zi cu o cornută din stepa rusă. Am certitudinea că pricepeţi unde bat.

Scrierea mea de astăzi va fi ca o ţigară mai puţin vătămătoare pentru plămâni sau ca o băutură alcoolică îndoită cu sifon sau apă minerală, pentru a nu distruge de tot ficatul. Va fi ca o mâncare fără colesterol sau ca o partidă de sex la care se foloseşte prezervativul, de unde reiese o partidă corectă, dar fără condimentele care aduc cu ele farmecul vieţii.

Iată despre ce este vorba. M-am tot uitat în ultima vreme şi eu, în rând cu dumneavoastră, la pomelnicul de arestări ale marilor hoţalăi ai ţării. Sper că ăsta nu e decât începutul, pentru că altfel o grămadă de infractori nepriponiţi ar rămâne frustraţi şi supăraţi, întrebându-se, pe bună dreptate: “Ăştia de ce sunt unde sunt, iar noi am rămas de căruţă?” Ca să nu mai vorbim de faptul că nouă ne-ar dispărea principala distracţie cotidiană.

Gândindu-mă la ei, ştiţi ce m-am întrebat, apropo de porunca dumnezeiască “Să nu furi”? M-am întrebat cum de nu le e ruşine. Eu aş intra în pământ pentru de o mie de ori mai puţin. Cum le pot merge copiii la şcoală, ştiind că vor da ochii cu colegii care ştiu că sunt pui de hoţi, cum pot da ochii părinţii lor cu colegii de generaţie, ajunşi şi ei la vârsta a treia. Cum?

Dacă m-aţi întreba care e cea mai dureroasă pierdere a României în ultimii 25 de ani, tocmai asta aş răspunde: pierderea ruşinii. 

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.