Narcis SIRETEANU

Psihologia a descoperit prin studii competente că omului îi place să fie şef. Îi place să fie peste ceilalţi, să dea ordine de sus, să se facă ascultat, să i se ştie de frică. Să taie şi să spânzure. Aşa este construită firea omului, n-ai ce-i face. Fiinţa umană are în sânge viciul şefiei.

Ultima perioadă din viaţa României, să o numim „perioada marilor arestări la vârf”, mai adaugă ceva la profilul psihologic al şefului: omului îi place să fie şef nu doar pentru a-şi putea domina semenii, într-un plan să-i zicem idilic. Ci mai ales pentru că, în noua lui postură, poate câştiga bani nemunciţi. Poate aranja licitaţii, poate face achiziţii la preţuri umflate, poate combina soluţii de neîncepere a urmăririi penale... Poate ca, în locul unor terenuri situate la dracu-n praznic să-ţi atribuie alte terenuri, în locuri strategice, cu o valoare mult mai mare. Poate face trafic de influenţă de toate felurile, poate primi sume uriaşe dintr-o simplă semnătură sau închidere a ochilor.

Aşa trebuie înţeleasă lupta disperată de la alegerile locale şi generale, luptă de mii de ori mai crâncenă ca bătălia de la Plevna ori cea de la Mărăşeşti. De aici, turnirurile medievale pentru numirile în funcţiile cheie din aparatul administrativ, numiri care se fac la noi exclusiv pe criterii politice, niciodată pe criterii de competenţă.

Să luăm un exemplu simplu. Pentru obţinerea unui post de deputat, într-o campanie electorală se cheltuiesc pe puţin 100.000 de euro. După obţinerea mandatului, banii ăştia trebuie recuperaţi. Şi cum, că doar nu dintr-un simplu salariu? Prin tot soiul de învârteli.

Nu trebuie să ne facem iluzii. Prin arestarea unor infractori ca Vlasov, Nicuşor Constatinescu, Fenechiu, fraţii şi verii Becali şi alţii nu se rezolvă nimic. Societatea noastră nu se curăţă, dimpotrivă, se înrăieşte, se perfecţionează în furt. Pentru că întreaga societate românească se sprijină pe minciună şi corupţie.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.