Din cale-afară de ipocrită mi s-a părut iniţiativa statului român de a trata în câteva spitale din Bucureşti un număr de 12 ucraineni, răniţi grav în brambureala de acolo. Mai mult, ministerul sănătăţii a trimis chiar un avion militar după ei, să-i aducă aici şi să-i interneze la terapie intensivă.
Nu mă judecaţi pripit şi greşit. Mi-e milă şi mie de cei din Ucraina, urmăresc evoluţia evenimentelor şi sunt cu totul de acord că gestul este minunat, de o mare frumuseţe umanitară. Dar nu e un gest la îndemâna noastră.
Nu, nu este. E un gest la îndemâna unor ţări dezvoltate, cu un sistem sanitar care funcţionează normal, chiar perfect. Nu ca la noi, unde reţeaua de spitale este mai curând demnă de comuna primitivă.
Marea Britanie, Franţa, Germania, Austria, Elveţia, ţările nordice, Olanda şi Belgia sau altele de acelaşi calibru pot interveni cu succes, preluând o mulţime de răniţi ucraineni. Nu însă şi nişte sărăntoci rupţi în cur ca noi, care avem un sistem sanitar zguduit de lipsuri şi de corupţie Un sistem sanitar care poate fi numit, fără vreun fel de reţinere, sistemul genocidului.
Adică noi le cerem bolnavilor noştri să vină cu medicamentele şi cu şpaga pentru medici de acasă, îi deconectăm de la aparate ca să nu consume curentul, dar pe străini îi primim cu braţele deschise, ba mai trimitem şi avionul după ei. Nu pot să nu mă gândesc că a trata nişte străini, oricât de tragice ar fi condiţiile lor, înseamnă să-i privezi de îngrijiri medicale pe câţiva cetăţeni pârliţi de-ai tăi, care şi-au achitat de pomană contribuţiile pentru asigurările medicale.
Repet, iniţiativa mi se pare de-o imensă ipocrizie. Singurul ei scop pare să fie să adună simpatie, prin difuzarea în mass-media. Mai ales în mass-media internaţionale, unde e adevărata miză a celor ce mânuiesc şi mânăresc România de azi. Pentru un cetăţean străin care nu cunoaşte realităţile de la noi - pentru un britanic, de pildă, care citeşte Times la club, cu un whisky în faţă -, ştirea sună foarte plăcut ochiului şi urechii. Sună încântător.
P.S. Cât de redusă mintal este clasa politică românească se vede foarte clar din imnul de slavă ridicat deţinutului hoţ Gică Popescu. După ei, în România trebuie să funcţioneze două legi paralele: una pentru cetăţenii de rând, alta pentru vedete.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.