Narcis SIRETEANU

Sfârşitul anului trecut a fost sărbătorit, în ţara noastră unde domneşte fărădelegea, printr-o nouă crimă „de familie”. Un individ numărând la vârstă 41 de ani şi-a vizitat la serviciu soţia cu care avea trei copii. În palmaresul lui mai erau trecute câteva internări la spitalul de „bui-bui”, el fiind din fire alcoolic şi gelos, ştiindu-se că aceste două caracteristici fac mereu casă de piatră.

Nevasta – mai jună cu trei ani - lucra la un coafor şi se afla în timpul programului. El a vizitat-o, a scos-o afară la o ţigară şi – inspirat de sărbătorile Crăciunului, dominate mai mult de spiritul cuţitului de înjunghiat porci decât de un spirit al păcii între oameni - a înjunghiat-o mortal. A făcut-o harcea-parcea, i-a scos din sânge o fântână arteziană mortală. Apoi a vrut să se omoare el însuşi cu acelaşi cuţit. Dar nu a reuşit, căci se ştie că e mult mai uşor să omori pe altul decât să te omori pe tine însuţi.

Anterior, cocoaşa femeii se mai confruntase cu brutalitatea soţului, e drept că nu mortal. Fără ca justiţia să intervină. Fiindcă stupida, ineficienta, inutila noastră justiţie nu intervine niciodată. Nu îl cheamă la discuţii pe violent, nu îl ameninţă. Justiţia noastră stă pe margine, se freacă la ofilitul ei clitoris, sparge nişte seminţe de bostan între dinţi şi se chiorăşte ca la meci. Justiţia noastră aşteaptă cuminte ca persoana ameninţată cu moartea să fie măcelărită, şi abia apoi vine şi face contabilitatea, stabilind cine pe cine a omorât, cine e viu şi cine e mai puţin viu sau deloc.

Magistraţii noştri au o grămadă de avantaje de la buget, în afară de leafa lor mare, făcută să încapă în buzunarele lor de popă. Doar capitolul ăsta îi preocupă. Li se decontează chiria locuinţei, li se decontează transportul în vacanţă, li se decontează până şi lucrările dentare, să poată zâmbi frumos deasupra cadavrelor.

Iar cu justiţia divină eu unul sunt lămurit. Cum mai pot fi oameni cei trei copii, ştiind că tata a spintecat-o pe mama?

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.