Ar trebui să se facă promoţii ca în supermarket pentru acest produs de largă răspândire care este sfârşitul lumii. Aşa de tare s-au înmulţit previziunile care le dau drept sigure. La trei sfârşituri ale lumii la care ai pus botul, pe al patrulea să îl primeşti gratuit. Cum vedem, orice prost – ghicitor în astre, în cafea sau în bâlbele lui nostradamus - apare la televizor şi pronostichează sfârşitul lumii.
Bineînţeles că nu se petrece nimic. Dar poporul se panichează. Îşi cumpără provizii, se gândeşte în ce cazemată să se mai ascundă, ca lumea să dispară, dar ei să rămână. Apoi, după ce se vede că profeţia a fost mincinosă, profetul nu păţeşte nimic. Ceea ce este cu adevărat enervant. Poporul se aşază cuminte în banca lui, aşteptând următorul sfârşit al lumii.
De aceeaşi publicitate în presă au parte şi cutremurele de pământ. Şi în cazul lor, la trei la care ai pus botul, al patrulea ar trebui primit moca. Se mai zgâlţîie scoarţa terestră, aşa cum îşi scutură câinele blana, ca să mai scape de purici. Dar de aici până la gaşca pestriţă de falşi savanţi şi prezicători, care dau ca sigure catastrofe terminatoare, calea ar trebui să fie lungă. La noi, dimpotrivă, calea e foarte scurtă. Oameni se sperie, unii cu mai multă dare de mână îşi schimbă apartamentele cu altele mai sigure... Se înţelege că nici la capitolul „cutremure sigure care nu se petrec” nu dă nimeni socoteală pentru panica produsă, după ce se vede că au fost simple braşoave.
Acest lucru îmi dă de gândit. Adică de ce nu e luat nimeni de guler şi scuturat pentru că răspândeşte virusul panicii? Cred că răspunsul e uşor de găsit. Să ne gândim puţin. Autorităţilor le convine de minune situaţia asta. Populaţia trebuie îngrozită, pentru a fi mai uşor de ţinut sub cizmă. Când ştii că la cotitură te pândesc cinci cutremure şi un sfârşit al lumii, nu mai comentezi în front. Nu te mai uiţi la sărăcie, la falimentul ţării, fiindcă oricum se termină toate.
Am dreptate?