Narcis SIRETEANU

Sunt împotriva celor care spun că de la o vârstă încolo nu mai poţi schimba orientarea vreunei circumvoluţiuni la fiinţa omenească. Dimpotrivă, eu cred că niciodată nu-i târziu să acumulezi noi cunoştinţe şi să progresezi. Un exemplu neaşteptat l-am avut zilele trecute.

E vorba de un arab feroce, care acum câţiva ani manifesta violent şi cerea capul caricaturiştilor danezi care-l desenaseră pe profetul Mahomed cu o bombă pe turban. Un tip la vreo 40 de ani. Zilele trecute, el şi-a prezentat scuze publice. A explicat că a înţeles că libertatea de expresie trebuie apărată; că indiferent dacă eşti sau nu de acord cu o opinie, trebuie să o respecţi.

Drept premiu pentru deşteptarea sa, a primit o statuetă. Care – culmea! – îl portretiza pe profetul Mahomed cu o bombă pe turban. Aceeaşi idee cu a caricaturii. Primind-o, arabul rău - devenit tolerant - a spus:

- Da, aceasta statuetă întruchipează o idee. O metaforă, în fond. Poţi fi, sau nu poţi fi de acord cu ea.

Mi-am amintit cu acest prilej de un pamflet din 2007, scris de Mircea Mihăieş. „Motociclofascismul”, publicat în „Evenimentul Zilei”. O scriere la adresa motocicliştilor şi a felului lor uneori agasant de a-şi folosi vehiculele.

Ce a urmat, te duce cu gândul la Al-Qaeda. Ofensaţi, cei vizaţi i-au pus pe siteurile lor poza lui Mihăieş scuipată sau cu ochii vineţi. Într-un loc, l-au dat cu mustaţă de Hitler, îmbrăcat în nazist. L-au ameninţat cu moartea, cu schilodeala, cu spintecarea.

Dintre cei care-l porcăiau, se detaşa un tip cam la vreo 40 de ani. Violonist de filarmonică, unul destul de cunoscut. Şeful unui cvartet.

După un timp de agitaţie - în care poliţia a stat cu mâna la sulă, după vechiul ei obicei, căci dacă un dezaxat chiar l-ar fi ucis pe Mihăieş - lucrurile au fost uitate. Mi-am amintit de ele acum doi ani, când violonistul a murit într-un accident de motocicletă. Exact cum amintea Mihăieş, în articolul său.

Puţini îşi mai amintesc azi de violonistul motociclist, chel şi cu barbă. Mi-e milă de sfârşitul lui îngrozitor. Ce tragic e să cânţi Schubert, Mozart şi Bach şi să nu înţelegi nimic din muzică. Să te comporţi ca ultimul arab terorist, care nu ştie să cânte decât la mitralieră.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.