Narcis SIRETEANU

Băi frate, ce ţi-o mai trage viaţa! Ştim că parvenitul, imediat ce a urcat nişte trepte sociale, îşi schimbă fără să stea la discuţii nevasta. De îndată ce succesul a fost atins, lui nu-i mai pică la îndemână să se mai afişeze cu aceeaşi consoartă. Are nevoie de o damă de un model nou, mai aerodinamic, mai spectaculos, adecvat noii sale situaţii materiale şi sociale. Un model de ultimă oră, cu îmbunătăţiri.

Nevasta veche – jumătatea care i-a fost alături la începuturi, când făcea foamea într-un cămin studenţesc şi era chinuit de grijile viitorului - e dată la casare. Primeşte un voucher; achită diferenţa şi capătă o nevastă nouă, scânteind în pielea ei de tablă. Îl aşteaptă în parcare, gata să fie încălecată şi băgată în viteză. Fosta soaţă n-are decât să-şi ţină lângă fustă copiii rezultaţi din căsătorie, contra unei pensii alimentare, că e de unde. Deşi parvenitul îşi scoate de obicei o ţidulă, care arată că veniturile sale nu depăşesc salariul mediu pe economie.

E ceea ce numim „programul rabla al nevestelor”.

Relu Fenechiu nu s-a abătut nici el de la această linie. Fosta lui soaţă a primt un şut în cur, el şi-a refăcut viaţa lângă alta mai mişto. Iar nunta cea nouă, oho... Nunta nu s-a ţinut la vreun restaurant românesc, ci la un castel din Austria. Te joci cu mârlanul ajuns?

Relu nu e omul jumătăţilor de măsură. Fiindcă nasul său evreiesc îl îndepărta de modelul frumuseţii masculine, şi l-a rebranduit. Dar aici a dat-o în bară. Religia mozaică interzice astfel de intervenţii. Corpul nu-i decât un vehicul în care te urci la naştere şi din care cobori la deces. Talmudul le aprobă doar când e vorba de principiul salvării vieţii. Când e vorba de o proteză, de transplantul unui organ vital etc.

Am citit de curând un text al colegilor din partidul lui Relu. Nume mari, femei şi oameni. Potlogari. Care ziceau că-şi exprimă solidaritatea cu el. Păi, nu fiţi trişti. Cu puţin noroc, în curând o să fiţi din nou împreună. 

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.