Pe muntele Ceahlău, îşi duc traiul nişte câini deosebit de simpatici. Inteligenţi şi frumoşi foc. Atleţi perfecţi pe patru picioare, ei îşi fac veacul pe lângă cabane, de unde îi preiau pe turişti, când aceştia urcă sau când coboară. Aşa, din pură ospitalitate montană. Fiind nişte ştiutori la perfecţie ai traseelor, te conduc ferm, cu o competenţă de ghid calificat.
Sunt îndrăgiţi de toată lumea şi nu percep cine ştie ce tarif pentru serviciile de companie pe care le prestează. Cu jumătate de crenvurşt sau cu trei felii de parizer – reţineţi, fără muştar, ca să fie mai ieftin - îi poţi închiria până sus, în vârf de munte. Nu-s deloc materialişti; şi zic asta pentru că uneori îi conduc gratuit pe drumeţi, fără să se bosumfle când nu se aleg cu nimic.
Acuma câţiva ani, pusese stăpânire îngrijorarea pe mine, fiindcă nu mai întâlneam nici un căţel, în ascensiunile mele obişnuite pe muntele Ceahlău. Ajuns odată la cabana Dochia, după un popas la cabana Fântânele, un meteorolog mi-a explicat, la un pahar de ceai magnetic, motivul absenţei căţeilor de traseu. Îi împuşcă şeful salvamontiştilor.
- Îi împuşcă? De ce îi împuşcă, ce rău făceau vietăţile astea ?, am întrebat, cu durere şi indignare, ud până la piele de ploaie care îmi crea frisoane.
- Ca să se distreze, mi s-a răspuns, de aia descărca gloanţele în ei.
- Ce distracţie o mai fi şi asta, să omori nişte vietăţi paşnice, mai ales fără să ţi-o ceară cineva ? Ce distracţie ?
Între timp, s-ar părea că şeful salvamontiştilor şi-a găsit o altă ocupaţie ori s-a mai umanizat. La sfârşitul săptămânii trecute, am urcat iar pe Ceahlău, conform iubirii constante pe care i-o port acestui munte sfânt, şi m-am bucurat din nou de compania ozonificată a frumoaselor patrupede cu boturi umede, pe care aerul de munte îl ţine mereu umed.
Aşa de tare m-am bucurat că au reapărut, că probabil am dat eu mai tare din coadă ca ei. De la cabana Fântânele până sus la Dochia, m-au urmat cu pasul lor sprinten şi elegant şi, uitându-mă mai bine la ei, mi s-a părut că au chiar covrigi în coadă. Covrigi proaspeţi, cu mac.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.