Unul dintre cei mai înzestraţi hingheri ai ţării este ăla de care sperăm să scăpăm cu toţii, în afară de Lenuţa Udrea, la viitoarele alegeri. Promovat pe cea mai înaltă cracă naţională, pe când era primar al capitalei, el îşi justifica setea de sânge patruped prin afecţiunea sa aparte pentru salariatele care lucrează la APACA. „Mi-e milă de câini, dar mai milă îmi este de fetele muşcate, când ies din schimb de la APACA!”, îşi explica el elanul exterminator. Of, fetele de la APACA ! Cele mai, spuneţi dumneavoastră cum, purtătoare de fustă pe care Revoluţia le-a dat.
În pofida antipatiei pe care preşedintele ţării le-o poartă, încă de pe când el bulea buha la primăria capitalei, câinii de pripas ocupă un loc important în inima românilor. Desigur, ne referim la acei români care posedă acest organ. Ocupă un loc important pentru că seamănă cu românii de rând, care trebuie să lupte şi ei cu o grămadă variată de duşmani: de la selecţia naturală, până la nesătula înfometare şi la făţişul ecarisaj.
Ce, pe noi nu ne ecarisează fiscul şi sistemul de şpăgi ? Nu ne castrează impotenţa financiară ? Noi avem două picioare, iar câinii patru, asta e singura diferenţă ca mamifere.
Îmi sunt dragi maidanezii cu patru picioare şi pentru spiritul lor civic, fiindcă ştiu bunăoară să folosească trecerea de pietoni marcată - „zebra” - pentru a traversa strada, oferind o pildă din care s-ar putea inspira gratis maidanezii cu două picioare.
Nu-i nici un secret că inteligenţa lor deosebită le face uşor de dresat pe aceste patrupede. Maidanezii îşi învaţă uşor lecţia şi ştiu să vină în întâmpinarea aşteptărilor omului.
De ce zic asta? Pentru că am văzut recent, în Belgia francofonă, cum, vreme de bune decenii, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, căţeii erau folosiţi ca animale de tracţiune. La căratul cărucioarelor cu marfă. Cărau fructe şi legume în piaţă, cărau ciocolată şi lapte la clienţii abonaţi... Cărau.
Cărau chiar mici copilaşi, care trebuiau amuzaţi şi scoşi la plimbare cu acele mini-şarete.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.