Narcis SIRETEANU

O atitudine diplomatică presupune să te abţii să rosteşti lucrurile pe care de fapt le gândeşti. La politicienii României ăsta nu e semn de inteligenţă sau de bună creştere. Nu, ei rămân nişte ţopârlani compleţi, care ţin capul pe umeri doar ca să nu le plouă torenţial în gât, când n-au umbrelă la ei. Nişte oportunişti fără scrupule, care evită să spună ceea ce gândesc, doar ca să nu-şi tulbure apele unde îşi spală şi faţa buhăită, şi picioarele păroase, şi curul mă abţin să spun cum.

Pospaiul lor de raţionament sună cam aşa: dacă azi faci parte dintr-un partid, cum să spui ceva rău despre membrii unui alt partid, când mâine – mânaţi unul sau altul de regulile traseismului fripturistic - s-ar putea să fiţi colegi ? Nu e lucru ştiut că PDL-istul de azi e liberalul de ieri, pesedistul de mâine şi probabil peremistul de poimâine ?

De la această regulă s-a abătut Victor Ponta, care a spus despre coaliţia fostă la putere exact ceea ce gândeşte. A spus ce gândeşte – anume că „nici dacă îi împuşti nu e suficient”. Iar ca el – de ce să ne ascundem? – gândesc cam toţi românii. Şi-n loc să fie lăudat pentru atitudinea sa sinceră, săracul Pontuţa este huiduit, de parcă s-ar afla în puterea peluzei, între microbiştii cei mai limitaţi.

Ceea ce a omul a zis a fost, orice purtător de ceva cenuşiu pe creier îşi dă seama, o figură de stil, la adresa unor odioşi. O figură de stil la adresa celor care au prefăcut România într-un lagăr de concentrare cu 20 de milioane de condamnaţi.

Căci în crunta perioadă a mandatelor lui Băsescu, cei mai mulţi români au murit în fiecare zi. Au murit în rate. În rate obţinute direct de la Băse, numai cu buletinul de identitate, fără să aibă nevoie de giranţi..

Dar să stea liniştiţi, că nu-i împuşcă nimeni. Să nu se sperie şeful statului şi să facă vreun „penis captivus”, în găleţile în care îşi relaxează stresatul său instrument.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.