Narcis SIRETEANU

N-am trăit în perioada comunistă a României decât câţiva ani din copilărie, aşa că nu mă pot pronunţa asupra acestui tip de societate. Abia în ultima vreme, de când m-am maturizat, am încercat să-mi conturez o părere, ajutat şi de filmele şi de cărţile ieşite pe piaţa artei. Dar încă mai bâjbâi, ca să zic aşa.

Ceea ce văd azi este o oscilaţie publică, între un fel de nostalgie şi o mare cantitate de libertate, pe care oamenii nu ştiu s-o folosească sau o folosesc în mod greşit. Mai văd apoi o totală lipsă de respect pentru soţia dictatorului Ceauşescu, Elena.

Am auzit zicându-se despre femeia asta că era proastă, incultă, curvă şi că vânduse seminţe prăjite, de bostan şi de floarea-soarelui, în anii tinereţii, prin nu ştiu care gări. Nu prea am înţeles de ce a vinde seminţe prăjite ar fi o ruşine, dar probabil că ăia de-au scos zvonul socot că-i mult mai onorabil să furi, decât să faci un astfel de comerţ.

Mai e povestea aia, cum că bioxidului de carbon tovarăşa Elena Ceauşescu îi spunea „codoi”, citind întocmai cele două litere şi cifra formulei chimice „CO2”. Asta chiar că mi se pare gogonată rău. Băi ăia care-aţi lansat-o, chiar ne credeţi tâmpiţi?

În sfârşit, n-o să dau din pedale pe traseul ăsta. Eu câteva lucruri vreau să zic, şi le zic răspicat. Că aşa cum era Elena Ceauşescu, nu făcea ţara de râs în faţa reginei Angliei sau a primei doamne a Americii, la întâlniri oficiale. Vânduse poate seminţe prăjite, dar ştia să se poarte. N-am auzit să fi făcut gafe, să deschidă gura şi să îi iasă porumbelul. E drept, prefera să tacă, dar nu e ăsta un semn de inteligenţă?

Apoi, oricât de incultă, de proastă şi de curviştină ar fi fost, nu ştiu dacă o depăşea pe altă Elena celebră, mezina preşedintelui de azi. Nu ştiu dacă o depăşea nici pe altă mare Elenă, Udrea.

Dar vă pun şi eu o întrebare: dintre cele trei Lenuţe, care îşi iubea mai mult ţara?

Zicând asta, propun să trecem la următorul punct pe ordinea de zi.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.