Trebuie să fii inconştient de-a binelea, ca să faci copii pe vremurile astea teribile, dar uite că unii dintre noi nu se abţin şi totuşi procreează. Nu mă refer aici la cetăţenii români răsfăţaţi de soartă, cu o situaţie sigură şi conturi grase în bănci, confortabile ca nişte plăpumi electrice, la care căldura primită se reglează printr-un buton. Mă refer la cei sărăntoci, la maţele fripte care se târâie de pe o zi pe alta, descurcându-se cu te miri ce, în principal cu aer, poluat scârbos şi ăla.
E drept că la cei mai mulţi reproducători se manifestă ceasul biologic, care, mai ales în cazul femeilor, sună de le sparge creierii. Sau eu ştiu ce iluzii îşi mai fac şi oamenii ăştia ? Speră, oare, că măcar copiii lor vor avea o viaţă mai bună, în ţara asta, strivită de dictatura incompetenţei, a pilelor şi a lipsei de civilizaţie ? În cazul ăsta, sunt nişte mari fraieri, fiindcă nici peste trei milenii lucrurile nu vor sta mai bine aici. Sau, cine ştie, viitorul poate fi şi în altă parte, cum s-a mai văzut, că doar nu te leagă nimeni cu lanţuri patriotice de glia strămoşească.
În fine, să lăsăm disecţia; fapt e că, în drumurile mele zilnice, întâlnesc destule femei cu burta avântată spre gură, iar eu le găsesc exagerate.
Unii viitori părinţi cred că dacă îi pun copilului un nume de sfânt, protecţia e în bună parte asigurată, numele de sfânt acţionând ca un fel de pilă sau de umbrelă astrală, aşezată deasupra micii făpturi, să o apere de intemperiile sorţii.
Aşa m-am întâlnit cu o colegă de facultate - ajunsă şi ea, la fel ca mine, la graniţa celor 30 de primăveri - care, gravidă în stadiul final, m-a întrebat, clipind şmechereşte din ochiul stâng, ce nume cred că i s-ar potrivi copilului purtat în pântece.
– Ai vreo idee ? Dar să fie un nume de sfânt, că protejează, după cum am auzit, iar eu cred în lucrurile astea.
- Da, aş avea o mică idee. Eu cred că cel mai şi cel mai inspirat ar fi să-i spui Sfântul Aşteaptă, că ăsta e sfântul numărul unu din România noastră.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
(23 mar 2012, 12:33:14
Asa a fost si mama ta, "cu burta avantata spre gura", acum 30 de primaveri, cum sustii, si ca orice mama a crezut ca vei avea un destin fericit. Iti plangem cu totii de mila ca nu ai "plapumi elecrice si conturi grase in banci", si ne intrebam totusi, de ce nu s-au abtinut parintii tai de la procreere???....ceasul biologic....