Constantin MOLDOVAN

Nicicând nu poți întâlni mai multă ipocrizie ca înaintea marilor sărbători religioase. Atunci toată lumea devine, brusc, bună și iertătoare, nu mai există neînțelegeri, dușmănii, încheindu-se - parcă - un armistițiu, o încetare a ostilităților menită să permită etalarea calităților de oameni milostivi, plini de compasiune față de aproapele, cu voci mieroase și atitudini de… iude moderne. Bine, nu va dura mult această așa-zisă normalitate, se va reveni la vechile obiceiuri, cu atât mai mult cu cât urmează alegerile în urma cărora vom avea un nou președinte, întru fericirea poporului acesta răstignit între răsărit și apus, precum Iisus între cei doi tâlhari.  

În lume se fac planuri pentru o nouă ordine mondială, situația generală fiind izbitor de asemănătoare cu perioada premergătoare izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Suntem la un pas de mult trâmbițatul sfârșit al lumii, dar tot nu ne ajung averile și nu ne mai încape Pământul de orgolii deșarte și zbateri inutile. 

Dacă mai marii planetei nu vor pricepe, în cele din urmă, că - vorba unui slogan lansat de poliția rutieră! - viața are prioritate, ne așteaptă zile grele și bine ar fi să reînvățăm ce înseamnă unitatea și bucuria de a fi împreună. Pentru că, în cele din urmă - mai devreme sau mai târziu - chiar neconștientizându-ne nimicnicia, drumul nostru pe Terra va lua sfârșit, iar țărâna va acoperi totul: și griji, și orgolii, și patimi. Până atunci, însă, cum spunea Octavian Paler… ,,Să nu dați voie nimănui să vă strice Sărbătoarea!” 

Întoarceți-vă cu fața spre cei care vă zâmbesc. Mergeți să-i vizitați pe cei ce vă deschid ușile. Răspundeți-le celor care vă scriu și nu vă supărați că nu primiți mesajele care nu vin.

,,Veniți de luați lumină” este cea mai frumoasă chemare rostită vreodată. Luați lumină pentru suflet, nu flacără pentru lumânare.”

Sărbători în pace și lumină! 

SONET DE PAȘTE

Acum, în zi de mare sărbătoare,

Când îndreptăm, spre cer, priviri senine,

Îi cheamă pe creștini, să se închine,

Iisus, cu taina-i binefăcătoare.

În armonii de muzici bizantine,

Când merii şi cireşii dau în floare,

Se înnoieşte, -n gânduri, fiecare,

Lăsând în urmă tot ce n-a fost bine.

Revin, din țări mai calde, rândunele,

Iar noi, purificaţi de cele rele,

Păstrând în inimi tot ce am visat,

Zâmbim vieții, acceptând destinul,

Rostind apoi, curat, ca tot creştinul:

E-adevărat, HRISTOS A ÎNVIAT!

Constantin MOLDOVAN  

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!