Constantin MOLDOVAN

Nu i-am putut suporta niciodată pe indivizii care ies în față la absolut orice fel de schimbare importantă petrecută în societate (mai ales pe plan politic!), înfierând cu mânie proletară trecutul și gudurându-se, umili, la umbra noilor potentați ai vremii. 

Fără să le-o ceară nimeni, respectivii încep să arunce mizerii și să profereze injurii înspre cei în fața cărora adoptaseră, până nu demult, poziția ghiocelului, pupând mâini - și nu doar! - pentru firimiturile care cădeau de la masa stăpânilor. 

Oamenii lui ,,am știut precis’’ și ai lui ,,v-am spus eu’’ încearcă să păcălească iar și iar, trădând fără scrupule și erijându-se în oponenții de serviciu care - nu-i aşa?! - veghează, neîncetat, pentru ca democrația mioritică să nu fie deranjată. 

Astfel de specimene își fac veacul mai ales prin presă, dar pot fi zărite și printre traseiștii lipsiți de onoare, precum și îngroșând rândurile celor obișnuiți să curețe scame imaginare pentru păstrarea anumitor privilegii la care, oricum, cei mai mulți dintre ei au reușit să acceadă în numele unei false meritocrații. Zicerea aceea despre ,,capul plecat’’ ne-a fost dată, mai mereu, drept exemplu de urmat, dar bine ar fi - vorba lui Octavian Paler - ,,să avem mai puţin umor, amintindu-ne că filosofia noastră naţională, întemeiată pe ideea că bietul om e supt vremi, a fost formulată de unul căruia i s-a tăiat capul.’’ Știm, desigur, că vestitul cronicar (Miron Costin) a fost ucis din porunca unui voievod aflat sub influența lui Bachus, însă mult mai periculoși pot deveni cei atinși de… beția puterii. 

În junglă, hienele își fac întotdeauna simțită prezența acolo unde miroase a teamă, a destrămare și a neputință, întocmai cum procedează și oportuniștii din sălbăticia asfaltată. 

Și - culmea! - unii dintre aceștia reușesc să-și atragă chiar anumite simpatii răstignind, în numele unui patriotism de fațadă, valorile neamului din care fac (?!) parte. 

Închei aceste rânduri cu un aforism ce aparține poetului Valeriu Butulescu: ,,În faţa hienelor nu este indicat să faci pe mortul…” De luat aminte! 

STINGHER… 

Am fost, mereu, un răzvrătit,

Și-n lumea asta de nebuni

Mă simt stingher și rătăcit,

Scârbit de intrigi și minciuni.

M-am săturat de toți acei

Ce pupă mâini și… alte cele,

De slugi, de lacomi, de mișei,

De idioți și de lichele.

Nu pot privi indiferent

Cum calcă unii pe cadavre,

Și-mi va fi silă permanent

Când voi vedea astfel de javre.

Decât să fiu cu ei amic,

Cu toate-aceste secături,

Mai bine - serios vă zic -

M-aș îneca în cianuri.

Prefer, o spun fără-nconjur,

Să fiu mușcat de maidanezi

Decât să fiu pupat în... tur

De toți acești obscuri bipezi.

Dar cel mai tare mă intrigă

Că stăm, așa, ca niște cloști

Și chiar de-n față ni se strigă,

Tot ne lăsăm prostiți de proști.

Deci nu au practic nicio vină,

Nici ei, nici toți oportuniștii

Ce știu foloase să obțină

Făcând-o pe pupincuriștii.

Așa că eu, ca toți nebunii,

Declar aici, în mod cinstit,

Că-n fața urii și-a minciunii

Voi fi, mereu, un răzvrătit! 

Constantin MOLDOVAN 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!