Constantin MOLDOVAN

Atunci când ținem, neapărat, să le arătăm celor din jur cât suntem de buni și milostivi folosim cuvinte mari precum iertare, dăruire, compasiune, generozitate etc., dar oare câți dintre noi suntem atinși, cu adevărat, de aceste valori pe parcursul întregii existențe?! Demagogia ne caracterizează, din păcate, pe foarte mulți și din ce în ce mai puțini sunt cei care mai știu, astăzi, să fie OAMENI!

Mai mult decât atât, i-am auzit pe unii care susțineau - nici mai mult, nici mai puțin - că ,,în ziua de azi dacă ești bun, ești prost’’!

Este adevărat, uneori de bunătatea noastră profită indivizi care urmăresc scopuri meschine, încercând în permanență să dezbine pentru a-și vedea atinse interesele, dar asta nu trebuie să ne transforme în persoane asemenea lor. Mereu sperăm că Noul An va fi mai bun, că vom da dovadă de unitate, că va fi pace în lume, dar întotdeauna vinovați de rele sunt alții, noi fiind - nu-i așa?! - imaculați și demni de toată lauda. Meritele unora sunt șterse cu buretele, fără remușcări, în timp ce - lăsându-ne manipulați sau mânați de propriile interese! - ridicăm la rang de… salvatori ai neamului indivizi care știu unde, când și cum să ne ,,gâdile’’ orgoliile. 

Nimic nu se va rezolva în societatea românească dacă nu vom începe cu noi înșine schimbările ce se impun. Privind mereu la ,,paiul din ochiul altuia’’ vom continua să fim, în prea trecătoarele noastre vieți, sclavi ai acelorași nevolnice dorințe imediate, observând realitatea prin… ochelarii de cal pe care - cel puțin unii dintre noi! - îi purtăm zi de zi. 

Să sperăm, totuși, în mai bine, cu atât mai mult cu cât speranța nu costă nimic, iar asta convine de minune tuturor… La mulți ani! 

SURÂZÂND… 

Îi mulțumesc, smerit, lui Dumnezeu

Că este lângă mine, nevăzut

Și că veghind asupra mea, mereu,

M-a ridicat atunci când am căzut.

Le mulțumesc, aici, și celor care

M-au atacat în suflet, rând pe rând,

Dorindu-le, tăcut, la fiecare,

Tot binele din lume...Surâzând!

Desigur, mulțumesc, cum se cuvine

Și oamenilor care, prin trăiri,

Au fost, întotdeauna, lângă mine,

Deși ei nu așteaptă mulțumiri.

În goana noastră după bani, mărire,

Uităm, de multe ori, să mai fim buni

Și nu-nțelegem că, fără iubire, 

Vom sta, în veci, cu frunțile-n furtuni.

De-aceea bine-ar fi - și-ncep cu mine - 

Să fim mai iertători, mai...nu știu cum,

Lăsând în urmă tot ce n-a fost bine,

Pășind peste trufiile de-acum.

A mai trecut un an, s-a dus departe,

Iar pentru că de rele-am fost ferit,

Oriunde-aș fi pe drumul către moarte,

Lui Dumnezeu îi mulțumesc, smerit! 

Constantin MOLDOVAN

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!