Constantin MOLDOVAN

Cu privire la disputele acerbe (de un grotesc absurd, uneori!) ce caracterizează această perioadă premergătoare turului doi al alegerilor prezidențiale din țara noastră scriam, zilele trecute, pe pagina de facebook a unui prieten, cam așa: 

,,Când văd atâția… băgători în seamă postând mesaje de o stupizenie nemaiîntâlnită - fără argumente raționale! - asasinând, pur și simplu, frumoasa limbă română, îmi vine să las naibii tot ceea ce înseamnă rețele de socializare. Oricum, tocmai am constatat că n-am nevoie de prietenii formale nicăieri și, în viitorul apropiat, voi proceda în consecință. Întotdeauna am fost pro democrație, pledând pentru libertatea de exprimare și sunt absolut de acord ca fiecare să voteze așa cum îi dictează conștiința… Cu un singur amendament: s-o facă în cunoștință de cauză!”

Poporul român va decide și, ca întotdeauna, va avea dreptate indiferent de alegerea pe care o va face… Doar că - și ar fi bine să nu uităm! - nu puține au fost cazurile în care… s-a murit cu dreptatea în mână!

Sunt convins, totuși, că parcursul democratic al României este ireversibil și vreau să cred că decidenții politici vor înțelege, în sfârșit, semnalele primite de la cetățeni. 

Să fim sănătoși (la trup și la minte!), mult mai modești (fără a încerca să părem altceva decât ceea ce suntem!), încrezători și pregătiți a întâmpina, așa cum se cuvine, sărbătorile care stau să vină… 

Succes și zile faine, cu speranță în puterea binelui! 

VREMURI… 

(manifest pentru sănătatea poporului!)

Sunt vremurile tulburi, din păcate, 

Nu-i timp pentru iubire și credință, 

Se atentează, grav, la libertate

Și tot ce-nseamnă buna cuviință. 

Mai marii lumii, însetați de sânge, 

Se duelează-n pas de defilare 

La braț cu violența care frânge 

Destinele-ncercatelor popoare. 

La noi e încă bine, doar poeții 

Răsar precum ciupercile pe plai

Scriind ce nu suportă nici pereții

Și recitând… ,,aiurea în tramvai”!

Altfel, că-s la butoane… competenții,

Experți în a promite lux și bani, 

Se știe, dar decât… inteligenții

Mai bine ei, că parcă-s mai umani. 

Ori dacă nu, să vină marțienii 

Cu energia lor, din Univers, 

Să facă instructaj cu pământenii 

Pe care să-i învețe… noul mers!

Iar peste ani când, poate, strănepoții

Vor înțelege cine, ce și cum, 

Ne-or plânge împreună cu roboții, 

Încolonați la margine de drum.

De-aceea, frați români de pe planetă

Deschideți ochii minții, pentru țară,

Neacceptând minciuna, drept rețetă,

Crezând că se mănâncă tot ce zboară.

Sunt vremurile tulburi… Din păcate,

Să spun mai mult de-atât n-am reușit 

Și nici să-ncerc, din nou, nu se mai poate

Căci, iată, poezia s-a sfârșit. 

(Constantin MOLDOVAN) 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!