Statele Unite ale Americii și-au desemnat, iată, noul președinte în persoana locatarului principal de la Mar-a-Lago, din Florida, iar viitorul ne va arăta dacă este bine sau rău că americanii au decis așa… Ori dacă binele lor poate să însemne și binele nostru!
Destui sunt cei care au sărit, imediat, să aplaude reușita lui Trump, cu toate că unii dintre ei au fost neutri sau chiar au simpatizat cu cealaltă parte. Oricum, nu este o noutate faptul că mulți dintre cei ce fac paradă de verticalitate trec, indiferent de convingeri, de partea celor cocoțați vremelnic la putere, fără remușcări, dar și fără să poată pricepe că, până la urmă - dincolo de orice! - rămâne omul în fața propriei conștiințe și în fața lui Dumnezeu cel în care credem - nu-i așa?! - mai ales în momentele de cumpănă.
Nu pot să mă pronunț asupra greșelilor făcute de administrația Biden (or fi fost destule!), nici asupra modului în care a fost susținută simpatica doamnă Kamala Harris și nici măcar asupra problemelor legate de controversata personalitate a președintelui nou ales, dar bine ar fi ca domnului Donald Trump să i se traducă citatul lui Tudor Mușatescu, care spune că ,,În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.’’
Consecințele acestei victorii a republicanilor americani asupra situației de pe mapamond le vom urmări și analiza, cu toții, începând cu zilele următoare. Se pare, însă, că mirosul prafului de pușcă din butoiul pe care stă, tremurândă, frumoasa Planetă Albastră n-o să dispară, oricâte promisiuni s-au făcut în acest sens, dar bine ar fi măcar ca mai marii lumii să nu declanșeze, prin repetatele bătăi cu pumnii în piepturi, scânteia ce ar pune capăt vieții pe Pământ.
Altfel, ca român, mă bucur pentru victoria Maiei Sandu în alegerile prezidențiale din Republica Moldova și aștept alegerile din România cu speranța că învingătorii vor pune interesele țării mai presus de orice, lăsând demagogia la o parte, demonstrând patriotism, ghidându-se după maximă latină ,,Amor patriae nostra lex’’ (Iubirea patriei este legea noastră).
Dacă vor face altfel, vom fi împinși - încet, dar sigur! - înspre marginea uitării, de către dușmani și amici deopotrivă, iar istoria, îi asigur, nu îi va ierta niciodată.
DESPRE OAMENI…
Trăim în vremuri de Apocalipsă,
E plină lumea asta de nebuni,
Credința este astăzi în eclipsă
Lovită de trădări și de minciuni.
Prin întuneric, unde-a fost lumină,
Sunt oameni ce se vând la drumul mare,
Dar - sigur - n-are nimeni nicio vină
Atâta timp cât totu-i de vânzare.
Nimic pe-aici nu ne mai mulțumește,
Suntem avizi de faimă și de bani,
Lovim, perfid, în cel ce ne iubește
Și transformăm prieteni în dușmani.
Săracii sunt uitați prin gânduri triste,
Bogații vând, prin piețe, fericire,
Iar visurile noastre, pesimiste,
Se sinucid din lipsă de iubire.
Cândva ne îmbrăcam în bucurie,
Ne-mbrățișam, în suflete, pe rând,
Luând lumina lunii mărturie
Și ne plimbam prin viață surâzând.
Eram frumoși, puternici, o-ncântare,
În doruri ne pulsa sinceritatea,
Ne minunam de păsări călătoare,
Înțelegând ce-nseamnă libertatea.
S-au dus acele timpuri, din păcate,
Iar noi am devenit niște roboți
Ce nu-nțeleg cuvântul ,,unitate",
Nici ce înseamnă-a fi compatrioți.
Acum ne-a mai rămas numai speranța
Ca până ce-om ajunge-n Elizeu
Să nu-ngropăm, definitiv, romanța...
Așa să ne ajute Dumnezeu.
Constantin MOLDOVAN
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!