Constantin MOLDOVAN

Inima blândului ,,urs’’ a încetat să mai bată!    

Fostul editorialist și realizator tv Cristian Tonolla s-a dus să facă emisiuni despre îngeri și să scrie articole la porțile… marii treceri. 

Erudit, prietenos, realmente îndrăgostit de Bucovina (sucevean prin adopție!), un OM cu suflet mare pe care, însă, viața a decis - cel puțin în ultimii ani - să-l încerce într-un mod crunt (amputarea unui picior, pierderea soției, mutarea la azil!), dar care a găsit puterea de a-și accepta destinul, cerând și dăruind iertare cu seninătate. 

I-am fost alături - cum și cât am putut! - inclusiv la spital, până ce a fost mutat la terapie intensivă, acolo unde - din cauza unui protocol absolut idiot!!! - nu am fost primit să-l vizitez, iar informațiile oferite la telefon au fost (atunci când au fost!) extrem de lapidare. Am sunat zilnic să mă interesez de soarta sa. Ultima dată l-am văzut la internarea în spital, iar ceva mai târziu am înțeles că, atunci când mi-a strâns mâna și m-a mângâiat pe obraz, practic mi-a mulțumit luându-și rămas bun! S-a stins cu demnitate, dar sunt convins că în sinea lui mocnea amărăciunea omului exilat la marginea uitării de către o lume, de (prea!) multe ori, nedreaptă!  

A fost înmormântat, pe 6 septembrie, la cimitirul din comuna Șag, județul Timiș, după cum mi-a transmis doamna Cristina Tonolla, fiica sa, care locuiește acolo. 

Prietenul CRISTIAN a trecut în eternitate! 

Să aprindem o lumânare și să rostim o rugăciune pentru sufletul lui zbuciumat…

ELEGIE PENTRU CRISTIAN… 

Prietene, te duci să scrii în cer 

Povești despre iubire și dreptate, 

Căci ai văzut cum dorurile pier

În lumea asta plină de păcate. 

Destui ți-au insultat inteligența,

Așa cum se întâmplă cu cei buni,

Dar va veni și pentru ei scadența 

Sfârșind, uitați, în intrigi și minciuni. 

Spuneai că îți dorești să urci la stele, 

Să nu mai simți durere pe pământ, 

Fiind atins de boli și gânduri rele

Ce te-au făcut să fii ca frunza-n vânt. 

Acuma pleci, pășești în altă lume

Și mi-aș dori, prietene, să fie 

Un rai în care, veșnic pus pe glume,

Să le predai la sfinți filosofie.

Drum bun, îți spune, astăzi, Bucovina 

Pe care ai iubit-o - știu și cât,

Iar eu mă rog să mi se ierte vina

Că n-am putut să fac mai mult de-atât. 

(Constantin MOLDOVAN)

Să-i fie îngerii aproape și amintirea eternă! 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!