Constantin MOLDOVAN

Există pe Facebook anumiți indivizi care, deși paraleli cu epigrama precum Tigrul cu Eufratul înainte de a forma Shatt Al Arab, nu au alte preocupări decât acelea de a căuta greșeli (care de multe ori nici nu sunt!) la alții, cârcotind apoi cu o satisfacție, absolut bolnavă, de băgători în seamă… profesioniști. Mult mai de condamnat sunt, însă, cei care, fiind epigramiști adevărați, marșează în astfel de ,,analize’’ de două parale, dând… apă la morile celor care macină în gol, cerșind audiență. Cam la toți scriitorii se pot găsi greșeli, mai mici sau mai mari, asta dacă insiști să folosești lupa ,,fermecată’’ a căutătorilor de… nod în papură. Nu este normal ca epigramiști cu pretenții să aprecieze inepțiile răutăcioase ale unor tipi frustrați, lipsiți de talent - dar cu ifose de… genii! - ce… atacă, într-un mod abject, persoane din lumea epigramei (folosind chiar numele acestora - există, deja, destule dovezi!), fapte pentru care s-ar putea să aibă… șansa de a-i întâlni în instanță. 

Oameni care fac și altceva decât să scrie pentru mișcarea epigramatică sunt puțini. Este foarte greu pentru… analiștii de Facebook să priceapă cam ce eforturi depune un organizator de festival pentru a-l realiza (observând, apoi, că este înjurat și criticat de către… neica nimeni!), de câtă emoție, strădanie și pasiune este nevoie pentru a scrie articole care promovează epigrama și epigramiștii sau câtă energie se consumă în vederea atragerii unor personalități culturale - și nu doar! - de partea acestei specii literare pe nedrept marginalizată de-a lungul timpului. 

Dacă vom reuși - sau nu - să separăm ,,grâul de neghină’’ rămâne de văzut, însă este demonstrat că numai prin unitate și consens pot fi atinse obiective mărețe, dincolo de meschinele interese personale. Din fericire, avem libertatea să discernem și să alegem, în cele din urmă, calea cea bună, dar n-ar fi rău să ne grăbim puțin, deoarece ,,Ars longa, vita brevis.’’ (Arta este lungă, viața este scurtă) Salutări cordiale!

Și…

O PĂRERE

E plin Facebook-ul de infatuați,

De proști ,,cu carte’’, dacă pot să zic,

Care se cred și culți, și rafinați,

Fiind, în fond, doar oameni de nimic.

Sunt mai mereu - și peste tot - prezenți

Și nu contează dacă-i placi sau nu,

Ei vor să pară duri, inteligenți,

Crezând că-a fi mârlan e un atu.

Încearcă ca (scriu intenționat!),

Crezând că lor le este-orice permis,

Să pară... sclipitori, neîncetat,

Dar tot ce fac, îi face de... ce-am scris.

Greșim cu toții, asta este clar,

O fac și eu, chiar n-are rost să neg,

Însă regret, nu este în zadar,

Mă-ajută să rămân un om întreg.

Și pentru că nu vreau să spun mai mult

Le amintesc ceva - eu știu și-n somn:

În lumea noastră, plină de tumult,

E mare lucru, totuși, să fii domn! 

(Constantin MOLDOVAN)

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!