Constantin MOLDOVAN

Ieri, 5 iunie, a fost serbată Ziua Învățătorului, zi care omagiază - o dată în plus - această profesie ce stă la baza tuturor începuturilor. Învățătorii ne însoțesc primii pași în lumea literelor și cifrelor, cu profesionalism și înțelepciune, fiind persoanele înspre care gândurile noastre se întorc întotdeauna!

Aduc, aici și peste tot, prinos de recunoștință OAMENILOR care, cu dăruire și pricepere, așază - sau au așezat - pietre de temelie la edificiul cunoașterii!

Gândindu-mă la doamna mea învățătoare - FLOAREA MOTRIUC - îl rog pe bunul Dumnezeu să-i ierte pe toți cei plecați să-și odihnească neliniștile în stele după ce au ,,ars", în timp, pe altarul învățământului românesc, iubindu-și elevii și onorându-și profesia.

Să ne respectăm educatorii, învățătorii, profesorii și să le arătăm, întotdeauna, aprecierea noastră. Nimic nu contează mai mult pentru un dascăl adevărat… Hic et ubique (Aici și peste tot)!

,,Învăţătorul e o lumânare care arde

 luminându-i pe alţii.’’ (Tudor Arghezi) 

MENIRE 

(Petronela-Vali SLAVU)

Mi-a fost menit, cândva, s-aduc lumină

În mintea copilașilor, și-acum

Mă simt ciudat, știind că o să vină

Inevitabilul sfârșit de drum.

Mă-ntreb cum voi trăi de-acu-nainte

Când copilașii nu-mi vor fi aproape;

Mă răscolesc aducerile-aminte

Și-o lacrimă își face loc sub pleoape.

Presimt că nu va fi deloc ușor

Să stau departe de ai mei copii,

De râsul lor eu știu că-mi va fi dor,

Chiar gălăgia lor îmi va lipsi.

Voi răsfoi albumele în care

Atâtea amintiri am adunat

Și-l voi privi, cu drag, pe fiecare

Copil ai cărui pași i-am îndrumat.

S-a împlinit frumos destinul meu

Și-acum e timpul să mă odihnesc...

În suflet o să fiu copil, mereu,

Căci dascălii nicicând nu-mbătrânesc! 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!