Constantin MOLDOVAN

Praful n-are cum să-alerge

Pe-ale EPIGRAMEI foi,

Fi’ndcă, sigur, îl vom șterge…

Dacă nu, o ștergem noi!  

Așa încheiam, în 4 ianuarie 2024, articolul intitulat ,,Misiune asumată’’ apărut în rubrica mea (,,Cioburi de metaforă’’) din cotidianul MONITORUL DE SUCEAVA. 

Pornea, atunci, la drum un nou colectiv de redacție al îndrăgitei reviste ,,Epigrama’’, publicație a Uniunii Epigramiștilor din România (UER), și nu puțini au fost cei care - fără să declare așa ceva - s-au îndoit de capacitatea acestuia de a face față provocării ivite. Iată, însă, că echipa din care am onoarea să fac parte a reușit, prin unitate și - zic eu - pricepere, să scoată numărul 107/martie 2024 al revistei tuturor celor care apreciază sarcasmul și poanta, dincolo de simpatii și antipatii personale. 

Secțiuni precum ,,Noi și ele’’, ,,Dureri de cap’’, ,,Aleșii noștri’’, ,,Noi să fim sănătoși’’, ,,Prietenul de serviciu’’, ,,Secrete de familie’’, ,,A-Realul mioritic’’, ,,Definiții epigramatice’’, ,,En garde’’, ,,Un zâmbet pentru eternitate’’ și ,,Arca lui Noe’’ conțin epigrame care satirizează tarele societății în care trăim, aducând zâmbete - uneori, ce-i drept, mai amare - pe fețele cititorilor. Articolele pe diverse teme, anunțurile referitoare la concursurile de epigramă, aforismele celebre și caricaturile marca Pătrășcan completează cuprinsul unei reviste pentru apariția căreia s-a muncit serios, cu drag și determinare. 

Mulțumindu-le colegilor Cătălina ORȘIVSCHI, Grigore COTUL, Dan NOREA, Florin ROTARU, George CORBU (directorul revistei) și Costel PĂTRĂȘCAN (autorul deosebitelor caricaturi), precum și tuturor colaboratorilor noștri, închei subliniind rolul însemnat al epigramiștilor, acești intransigenți observatori ai realității, care - cu talent și fină ironie - atrag atenția asupra derapajelor ce se înregistrează în lume, demonstrând (dacă mai era nevoie!) că umorul este apanajul oamenilor inteligenți. 

De altfel, în editorialul revistei se precizează:

,,… Modul de tratare a temelor, pătrunderea până la esența acestora și rolul tămăduitor al demersului plasează epigramistul în avangarda spiritelor societății. Prin demersul său critic față de aspectele ce alterează conduita morală a individului, epigramistul exercită o funcție modelatoare, formativă, pedagogică, cu importanță socială de netăgăduit…’’ 

Ce-ar mai fi de adăugat?! 

Poate doar următoarea epigramă:

EPIGRAMA 

(de Francisc GAVRILEȚ) 

O epigramă e un joc matur 

Al cărui scop mi-e lesne să-l explic: 

De ești deștept te scapă de-un cusur, 

În caz contrar… nu poți păți nimic. 

P.S. Dacă există doritori (nu neapărat epigramiști!) de a intra în posesia acestei reviste cu apariție trimestrială (abonament - 40 lei/an - sau achitând fiecare număr în parte - 10 lei!) - alții decât cei care și-au exprimat deja intenția! - aceștia sunt rugați să ne scrie pe adresa de e-mail: epigrama.uer@gmail.com). 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!