Se apropie data de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, atunci când îl vom sărbători pe marele nostru Poet Național. Gândindu-mă la Eminescu - la viața și opera lui - îmi vine greu să cred că pot exista indivizi care, orbiți de un exacerbat amor propriu, încearcă să-l denigreze și să-l conteste, tot felul de pigmei literari, de frustrați ai neamului, ce lovesc - plini de ei! - cu… barda în soclul care susține genialitatea Poetului. Scriam cândva:
,,Ceea ce nu pot, nicidecum, înțelege este mitocănia de care dau dovadă anumite personaje - bravând la greu - atunci când vorbesc despre marele nostru Poet Național, mai ales în mediul online. Ei bine, cu sau fără voia acestora, Eminescu este și va rămâne Poetul nepereche al neamului, iar poeziile sale vor fi memorate și recitate cel puțin atâta timp cât frumoasa limbă română va fi vorbită pe acest pământ, în timp ce numele detractorilor de ocazie vor fi - eventual - amintite la etcetera.’’
Ei bine, ca și atunci, spun că voi continua să cred în strălucirea Luceafărului, încercând să învăț că, într-adevăr, nu trebuie să te oprești să arunci cu pietre în fiecare câine care te latră, cum bine afirma omul politic britanic Winston Churchill.
Chiar Poetul spunea, răspunzând (probabil) unui astfel de… neica nimeni:
,, Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex.’’
OMAGIU POETULUI
Poetule, acum, de ziua ta,
Vreau să-ți dedic un gând, o poezie
Și să mă-nchin, Poete, numai ție
Ce-ți odihnești neliniștea-ntr-o stea.
Tu n-ai murit, ești viu, vei fi mereu,
Prin versul tău ce cheamă la iubire,
Dincolo de oricare amăgire
Ce te-a-ncercat, Poetule, din greu.
Ai fost neînțeles, ba chiar hulit
De toți mișeii, lașii, toți nebunii,
Dar mângâiat, discret, de raza lunii,
Ai înălțat tot ceea ce-ai iubit.
Te vom păstra, vom ține dorul teafăr,
Așa cum ții în casă o icoană
Și te-om ruga să vindeci orice rană,
Cu ochii ațintiți către Luceafăr.
Și cum a scris, cândva, Marin Sorescu
Despre menirea ta pe-această lume,
Putem cuprinde într-un singur nume
Limba Română, Țara... Eminescu!
(Constantin MOLDOVAN)
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!