Constantin MOLDOVAN

Către sfârșitul anului 2023 a fost numit un nou colectiv de redacție al prestigioasei reviste ,,EPIGRAMA’’, publicație a Uniunii Epigramiștilor din România, colectiv din care mă bucur să fac parte în onoranta postură de redactor-șef. Îi am lângă mine, slujind epigrama, pe colonelul Florin ROTARU din Buzău, profesorul Grigore COTUL din Șanț - BN, inginerii Cătălina ORȘIVSCHI din Vama - SV și Dan NOREA din Constanța, precum și - cel puțin așa sper! - pe toți cei care iubesc necondiționat această minunată specie literară. Evident că suntem conștienți de importanța și dificultatea misiunii asumate și promitem că ne vom strădui să ne ridicăm la nivelul așteptărilor, militând pentru unitate, respect și calitate.

Iar pentru ca epigrama să ocupe locul meritat pe tărâmul destul de… spațios al literaturii române vom apela inclusiv la prietenii pe care îi avem printre creatorii altor genuri literare pentru a le transmite tuturor oamenilor de litere că suntem, de fapt, în aceeași tabără și că nu există decât trei categorii de scriitori: care scriu bine, care scriu mai puțin bine și care scriu prost, fie că ne referim la proză, la poezie sau la epigramă. Este timpul să înțeleagă, cu toții, că epigramiștii merită tratați cu respect și că a scrie epigramă de calitate este mai dificil decât pare, așa, la prima… strigare. Știu mulți epigramiști autori de poezii excelente - sau de proză bună - dar puțini poeți și prozatori consacrați capabili să creeze măcar o epigramă acceptabilă. Sunt convins - și ne vom… bate pentru asta! - că nu va mai trece multă vreme până când epigrama va fi privită cu alți ochi chiar și de către cei mai înverșunați detractori. 

Aducem, desigur, mulțumiri membrilor fostului colectiv redacțional - în frunte cu Laurențiu GHIȚĂ din București - asigurându-i de aprecierea noastră și manifestându-ne convingerea că vor fi, pe mai departe, alături de noi toți, mereu aceiași colegi care merită tot respectul, cu atât mai mult cu cât - așa îmi place să cred - știu să-l și ofere.

Revista ,,EPIGRAMA’’ își continuă, așadar, parcursul de regularitate, însă bine ar fi să nu fie dat uitării îndemnul adresat potențialilor epigramiști de către marele PĂSTOREL:  

Le amintesc un mic refren

De care-i rog să țină seamă:

De-i epigrama un catren,

Nu tot catrenu-i epigramă.

Închei cu o șarjă amicală la adresa mea, care m-a distrat copios, venită din partea confratelui Janet NICĂ din Ostroveni - DJ, domnul profesor (prietenul nostru) făcând o subtilă trimitere la titlul rubricii mele - ,,Cioburi de metaforă’’ - din Monitorul de Suceava:

CU DRAGOSTE, REVISTEI „EPIGRAMA”… 

Nu cred că-i vremea de „adio!”,

Să i se facă epitaful,

Noi chiar şi CIOBURI am iubi-o

Decât să se aleagă... PRAFUL! 

Și cum viața mi-a demonstrat, în repetate rânduri, că nimeni nu este de neînlocuit, replica a fost următoarea:

NICĂ JANET, CU SUFLETUL ALĂTURI DE REVISTA ,,EPIGRAMA’’, VĂ TRANSMIT CĂ… 

Praful n-are cum să-alerge

Pe-ale Epigramei foi,

Fi’ndcă, sigur, îl vom șterge;

Dacă nu, o… ștergem noi! 

Dragi colege și colegi din lumea epigramei, vă salutăm cu respectul cuvenit, iar dumneavoastră, cititorilor fideli ai acestei rubrici, cu același respect, până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind! 

Să avem un Nou An așa cum ni-l dorim… La mulți ani!