Constantin MOLDOVAN

Ne îndreptăm, cu pași repezi, către Noul An vorbind, mai ales acum în perioada sărbătorilor, despre ce putem face pentru a fi mai buni, mai iertători, mai generoși. De foarte multe ori, însă, de bunătatea noastră profită indivizi care cu greu pot fi numiți oameni, care urmăresc scopuri meschine, având vocație de profitori și care încearcă în permanență să dezbine pentru a-și vedea atinse interesele. Ei uită foarte repede de unde au plecat, îi ignoră pe cei ce i-au ajutat - devenind extrem de aroganți - și au mereu impresia că li se cuvine orice,  oricând, de la oricine.

Și apropo despre cum înțeleg acești omuleți să răsplătească binele, despre corectitudinea și cinstea lor, despre onoare, iată un exemplu concludent dintr-o postare preluată de pe internet…

,,Un tip locuia într-o casă frumoasă în centrul unui mic orășel și avea un suflet foarte bun. 

În fiecare dimineață, atunci când pleca în oraș, trecea pe lângă o femeie care vindea flori la prețul de trei lei buchețelul și îi lăsa, pe măsuța din fața ei, trei lei, dar fără să ia, vreodată, florile.

Azi așa, mâine așa, timp de aproximativ un an de zile. Într-o dimineață, conform obiceiului, i-a dat binețe femeii, lăsându-i pe un colț al mesei cei trei lei și continuându-și drumul.

N-a apucat să facă trei pași că a auzit-o pe vânzătoare strigându-i: alo, auziți, domnu’, începând de astăzi prețul buchetului de flori este de cinci lei așa că trebuie să mai puneți încă doi lei.’’

În concluzie, cel învățat doar să primească va considera că este grav nedreptățit atunci când cei din jur vor înceta să-i mai dea sau îi vor da mai puțin decât de obicei și nu va ezita să-și exprime public nemulțumirea, denigrându-i peste tot cu înverșunarea ticălosului de duzină.

Pentru că, așa cum bine spunea Paler, ,,oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.’’

Dorindu-vă sănătate, rugându-vă să visați, să sperați și să credeți în bine, închei spunând așa:

să vă fie casa casă, să vă fie masa masă, să fiți - mai mereu - spontani…La anu’ și la mulți ani! 

STARE DE RĂZBOI

Nu pot să înțeleg de ce există

Atâta răutate între noi,

De ce în lumea asta, mult prea tristă,

Suntem mereu în stare de război.

Nu pot pricepe nici care e vina

Poeților ce scriu, cu gând curat,

Împrăștiind, în jurul lor, lumina

Dincolo de durere și păcat.

Nu pot, nu vreau să tolerez minciuna,

Nici păcăleala dusă-n infinit

Și nu-mi doresc nici stelele, nici luna

Și nici măcar nu cer să fiu iubit.

M-am săturat să tot ofer simțire,

Crezând în bine ca un disperat,

Înțelegând că, din nefericire,

Nu sunt în viață bine ancorat.

Mi-e silă și de jocuri de culise,

De oameni ce lovesc din adăpost,

De cei ce văd doar sensuri interzise

Și nu-i găsesc iubirii niciun rost.

Îi iert, acum, cu toată indulgența,

Dar spun deschis - și clar - că nu suport

Să îmi conteste proștii competența

Scoțându-mă în față, la raport.

Acelora ce timpul nu-și ocupă

Decât cu uneltiri, le spun că eu

Pot duce lovitura, însă după

Să îi ferească bunul Dumnezeu! 

(Constantin MOLDOVAN)

SONET DE ANUL NOU 

De-un an nu am mai scris niciun sonet,

Dar asta nu-i decât o constatare

Și vă doresc, pe rând, la fiecare,

SĂ FIȚI IUBIȚI, IUBIND!... În mod concret.

Să nu lăsăm tristețea, când apare,

Să strice-al vieții, tumultos, banchet,

Căci doar păstrând parfumul în buchet

Putem avea dorințe de-nălțare.

S-a dus un an și, iată, vine altul,

Iar noi visăm, privind înspre înaltul,

Mărețul cer ce-acoperă speranțe,

Rugându-ne la pronia divină

Și gata să pornim către lumină, 

Plătind tribut oricărei cutezanțe!

(Constantin MOLDOVAN) 

Până…anul viitor vă doresc SĂ FIȚI IUBIȚI, IUBIND!