Constantin MOLDOVAN

Deși nu (mai) urmăresc în mod deosebit viața politico-administrativă din spațiul carpato-dunărean, n-am cum să nu observ că apar, în ultima vreme - pe Facebook mai ales - tot felul de afirmații denigratoare, fără absolut nicio acoperire reală, cu jigniri impardonabile, venite dinspre indivizi care nu sunt dispuși - sau nu pot - să înțeleagă că democrația presupune, pe lângă implicare, toleranță, grijă față de tot ceea ce înseamnă avuție publică și - neapărat - dialog, în conformitate cu legile țării, dar și cu regulile bunului simț și ale respectului reciproc. 

Nedumerit, mă întreb dacă nu cumva se încearcă, de către unii, mutarea vinovățiilor de pe umerii proprii pe cei ai altora, fără scrupule, în numele anumitor scopuri… nedeclarate! Să aibă vreo legătură toate acestea cu faptul că se apropie, cu pași repezi, campania electorală? Cea oficială, zic, pentru că unii au fost - și sunt - într-o neîntreruptă competiție cu cei pe care și-i imaginează inamici.

Iar dacă cetățenii luați în vizor de către asemenea personaje - jigniți și… puși la colț - încearcă să explice cum stau, de fapt, lucrurile, li se aplică, de urgență, politica pumnului în gură de către tot felul de… anonimi! 

Cert este că oamenii sunt învrăjbiți unii împotriva altora într-un hal fără de hal, așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, iar vinovați de această neplăcută stare de lucruri se fac cei care nu pot pricepe că nimic nu durează o veșnicie: nici banii, nici funcțiile și nici măcar viața!

Fiecare poate - și trebuie - să-și spună părerea, beneficiind de dreptul la opinie, dar bine ar fi ca unii să n-o facă, inutil, pe deștepții, deoarece felul în care se exprimă (fie în scris, fie oral) îi dă de gol, observându-se de la distanță că masacrează frumoasa limbă română și că nu au absolut nicio treabă cu politețea, cu adevărul și cu simțul măsurii. Asta fără să mai fac vorbire despre… celebrele rânjete la comentariile ce nu le convin, postate, sfidător, din lipsă de vocabular, argumente și fair play. De un lucru mă mir, însă, cel mai tare: oare nu se gândesc deloc… dreptcredincioșii de felul celor mai sus menționați că, păcătuind în Sfântul Post al Crăciunului, li se duce pe apa sâmbetei toată evlavia, tot… sacrificiul reținerii de la anumite alimente, toată bunătatea prefăcută, ca să nu mai zic de răsplata pe care se așteptau să o primească de la divinitate și care, dacă tot se zice că ni se va da după fapte, probabil se va transforma într-o binemeritată pedeapsă?!

Oameni care se calcă pe bombeuri în biserici, adoptând atitudini pioase - ce mai, ,,adevărați’’ creștini! - se reped, lăsându-se manipulați cu ușurință (fără să se informeze mai întâi!), la… beregata celor asupra cărora sunt întărâtați de către șefi vremelnici, precum sunt asmuțiți câinii la stână de către ciobani! Știu că Dumnezeu nu apreciază prefăcătoria, oportunismul, minciuna și sper să înțelegem asta, cu toții, într-un târziu care să nu devină… prea târziu. 

În final, cu gânduri bune pentru toată lumea, revin cu…

O PĂRERE!

E plin facebook-ul de infatuați,

De proști ,,cu carte’’, dacă pot să zic,

Care se cred și culți, și rafinați,

Fiind, în fond, doar oameni de nimic.

Sunt mai mereu - și peste tot - prezenți

Și nu contează dacă-i placi sau nu,

Ei vor să pară duri, inteligenți,

Crezând că-a fi mârlan e un atu.

Încearcă ca (spun intenționat!),

Crezând că lor le este-orice permis,

Să pară... sclipitori, neîncetat,

Dar tot ce fac îi face de... ce-am scris.

Greșim cu toții, asta este clar,

O fac și eu, chiar n-are rost să neg,

Însă regret, nu este în zadar,

Mă-ajută să rămân un om întreg.

Și pentru că nu vreau să spun mai mult

Le amintesc ceva - eu știu și-n somn:

În lumea noastră, plină de tumult,

E mare lucru, totuși, să fii DOMN! 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!