Constantin MOLDOVAN

Ieri - de Ziua Bucovinei - la Biblioteca Orășenească din Gura Humorului, a avut loc prezentarea cărții ,,Pe malul Humorului’’, autor domnul profesor Ion NETEA. Despre asta au scris Dana Humoreanu și Radu Lupașcu, importante nume care semnează în cotidianul Monitorul de Suceava, cărora le mulțumesc și pe această cale, astfel încât nu ar mai fi prea multe de adăugat.

Doresc, totuși, să prezint emoționantul mesaj adresat de către părintele Dan Gheorghiță din Suceava - mănăstirean get-beget - în legătură cu această lucrare ce cuprinde date interesante despre locul care pentru părinte înseamnă ,,acasă’’ și de care este legat pentru totdeauna…

Distinse Domnule Profesor Ion Netea,

    Ca și dumneavoastră sunt foarte legat de localitatea Mănăstirea Humorului, iubind tot ceea ce o reprezintă: relieful, vegetația, apele, oamenii, trecutul ei. Pe aceste meleaguri îmi revăd, cu ochii inimii, copilăria și-i regăsesc pe toți cei de care m-am despărțit fizic, dar nu și cu sufletul. 

În Mănăstirea Humorului L-am aflat pe Dumnezeu și oriunde îmi întorc privirea, îl văd. 

   O carte care mă ajută să înțeleg mai bine de ce rădăcinile mele sunt atât de profund înfipte în acest punct din univers este pentru mine mai mult decât binevenită și era necesară. Din acest motiv vă mulțumesc și sunt convins că, mânat de aceleași resorturi interioare, ați cercetat atât de bogate surse - menționate în bibliografie (240 de titluri), le-ați trecut prin filtrul inimii de mănăstirean și ni le-ați dăruit. 

   Cartea intuiesc că nu este doar rezultatul unei cercetări asidue, ci și o declarație de iubire față de această comunitate și o dorință de a transmite moștenirea culturală și spirituală generațiilor viitoare de mănăstireni. 

Cel mai important dar oferit de Dumnezeu oamenilor este acela de a recunoaște talanții sădiți de El în sufletele semenilor.

Vă mulțumesc din suflet, Domnule Profesor!

Pr. Dan GHEORGHIȚĂ 

Și pentru că urmează celebrarea Zilei Naționale,  închei acest articol cu o poezie pe care o dedic tuturor românilor, oriunde s-ar afla…

SUNT ROMÂN

Eu sunt român și mai întâi de toate

Pământul țării mele îl sărut,

Dar nu-nțeleg de ce nu se mai poate

Să facem, toți, în jurul țării scut.

De ce atâta ură, dezbinare,

De ce un crez nu poate-a ne uni

Când știm că viața este trecătoare

Și nu avem mai multe Românii?!

Se răsucesc strămoșii în morminte,

Răcnesc nepoții, încă nenăscuți,

Când ne pătrunde răul din cuvinte

Și ne zâmbim absurd de prefăcuți.

În lumea asta, prea de tot nebună,

Să nu ne vindem sufletul pe bani,

Iar moștenirea noastră, cea străbună,

S-o ducem mai departe peste ani.

Și-ncrezători, în ciuda rătăcirii,

Să ne-mbrăcăm, de mâine dimineață,

În straiele iertării și iubirii...

Popor român, trezește-te la viață!

(Constantin MOLDOVAN)

La mulți ani, ROMÂNIA! 

La mulți ani, români!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!