Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Două sonete retrogradus ocupă, astăzi, spațiul destinat rubricii ,,Cioburi de metaforă’’ din cotidianul Monitorul de Suceava.
Le-am ales pe acestea, dintre cele peste treizeci pe care le-am scris până acum, pentru că îmi sunt mai aproape de suflet și - cred eu - transmit către cititori câte ceva din spiritul ludic care mă caracterizează, scoțând în evidență puterea pe care ne-o dă încrederea în propriile forțe și dorința de a ne bucura - fără limite - de viață, iubind și dăruind.
Sper, din tot sufletul, să placă…
SONETUL RETROGRADUS…
Să scrii un retrogradus în sonet
E greu, dar și teribil de frumos,
S-o faci de jos în sus, de sus în jos,
Cu pana înmuiată-n cabernet.
Iar dacă ești, de felu-ți, inimos
Îți poți lăsa chiar dorul amanet
Ca să devii un bun apologet
Cântând iubirea-n vers armonios.
Îi vei uimi pe cei ce n-au crezut,
Prin harul de poet-terapeut
Și vei rămâne amintire vie;
Te-or recita îndrăgostiții-n noapte,
Printre săruturi, mângâieri și șoapte,
Pe tine cel jertfit în poezie.
......................................................
Pe tine, cel jertfit în poezie,
Printre săruturi, mângâieri și șoapte,
Te-or recita îndrăgostiții-n noapte
Și vei rămâne amintire vie.
Prin harul de poet-terapeut
Îi vei uimi pe cei ce n-au crezut,
Cântând iubirea-n vers armonios.
Ca să devii un bun apologet
Îți poți lăsa chiar dorul amanet,
Iar dacă ești, de felu-ți, inimos,
Cu pana înmuiată-n cabernet,
S-o faci de jos în sus, de sus în jos....
E greu, dar și teribil de frumos
Să scrii un retrogradus în sonet!
(Constantin MOLDOVAN)
BONOM
De viață să mă satur?!... Niciodată.
Sunt condamnat să fiu încrezător
Pictând, în vers, cu roșu de Humor
Din Bucovina binecuvântată.
Vă adresez salutul meu de dor
În toamna asta caldă, minunată,
La fel de zâmbitor ca altădată
Și - evident - la fel de visător.
Sunt tot bonomul care dăruiește,
Neașteptând nimic în schimb, firește,
Altfel aș fi, desigur, fariseu;
Rămân același om cu gânduri bune,
Râzând de tot ce e deșertăciune,
Știind că mă iubește Dumnezeu.
.......................................................
Știind că mă iubește Dumnezeu,
Râzând de tot ce e deșertăciune,
Rămân același om cu gânduri bune,
Altfel aș fi, desigur, fariseu.
Neașteptând nimic în schimb, firește,
Sunt tot bonomul care dăruiește;
Și - evident - la fel de visător,
La fel de zâmbitor, ca altădată,
În toamna asta caldă, minunată,
Vă adresez salutul meu de dor
Din Bucovina binecuvântată.
Pictând, în vers, cu roșu de Humor,
Sunt condamnat să fiu încrezător...
De viață să mă satur?!... Niciodată.
(Constantin MOLDOVAN)
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!
