Constantin MOLDOVAN

În noiembrie 2022, la un an de la trecerea… dincolo, scriam așa: ,,Plecată să recite îngerilor versuri despre lumea pe care a părăsit-o prea devreme, Carmen STEICIUC va rămâne în amintirile noastre drept poeta cu zâmbet ștrengăresc și ochi luminoși, imagine peste care, știu sigur, uitarea nu se va așterne niciodată…Să o țină Dumnezeu în lumină!” 

,,…Mă-ntreb, năuc, de ce și ea, poeta

Cuvintelor pictate cu lumină,

S-a stins lăsând mai tristă-un pic planeta

În care vinovații-s fără vină?!

Rămâne-un gol imens și amintirea

Unui destin curmat de suferință

Și n-om putea uita, nicicând, iubirea

Ce-o-mprăștia, în juru-i, cu credință…”

Poezia postată atunci - scrisă, însă, la început de Brumar 2021 pentru a-i cinsti memoria (am redat două strofe) - dorea să arate că, într-adevăr, omul luminos care a fost Carmen Veronica a răspândit în jurul său iubire, cu credință, astfel încât uitarea să nu poată șterge, vreodată, urmele lăsate de trăirile sale în sufletele noastre.

Ieri, 1 noiembrie 2023, s-au făcut, iată, doi ani de la intrarea ei în eternitate, dar îmi vine la fel de greu să cred că Steiciuca, așa cum îi ziceam uneori, s-a mutat de aici lăsând în urmă o mulțime de visuri, de proiecte, pe care nu a mai avut timp să le realizeze.

Nu voi vorbi despre meritele sale, acestea se cunosc și sunt incontestabile. Spun doar că am fost buni prieteni, că am multe amintiri legate de fata magician cu zâmbet delicat și glas cristalin, iar gândurile mele o salută, în repetate rânduri, dincolo de marginea uitării… În numele unei Prietenii care nu are cum să moară! 

,,V-a plăcut mutarea mea?

Sigur, există o logică internă a jocului. O logică ascunsă, pe care doar fluturii o cunosc. O strategie fascinantă care vă aşează pe voi, fiinţele umane, în întâmplări dorite, uneori bizare, în momente din cele mai neobişnuite. O aşa-zisă raţiune a existenţei, care vă trimite în mod conştient sau inconştient semne. Uneori prin sunet, culoare, cuvânt. Alteori prin…” 

(Carmen Veronica STEICIUC)

Să-i fie îngerii aproape și amintirea eternă…