Constantin MOLDOVAN

Tocmai am revenit dintr-un reconfortant sejur pe litoralul românesc, încântați de vremea bună, de nisipul fin al plajei, de apa caldă a mării, de întâlnirile cu prieteni dragi, de răsăriturile și apusurile pe care le poți întâlni doar aici atunci când soarele sărută marea, îmbrățișând-o cu…foc. 

Condiții bune, începând de la cazare și masă până la diversele posibilități de a-ți petrece timpul, singurul aspect la care mai este de lucrat fiind păstrarea curățeniei - mă refer la zone situate inclusiv în imediata vecinătate a locului în care, recunosc, ne-am simțit foarte bine. 

Din fericire, nu am întâlnit acel soi de indivizi plini de sine, cu vocabular limitat și comportament grobian, asta, însă, însemnând doar că am avut baftă și nu că respectiva categorie ar fi pe cale de dispariție. Cei cu care am interacționat au fost oameni de bun-simț, civilizați, zâmbitori și deschiși față de relaționarea cu semenii. Nu mai vorbesc despre fetele frumoase care atrăgeau privirile bărbaților, mulți dintre ei atent supravegheați de către soții iubitoare, nici despre sunetul inconfundabil al valurilor la întâlnirea romantică cu țărmul și nici măcar despre zborul pescărușilor înspre… albastrul infinit al cerului, purtând cu ei visurile celor iremediabil îndrăgostiți de mare. 

Mare care este la fel de primitoare și plină de energie ca întotdeauna, primind și dăruind iubire!

Aproape totul a fost la superlativ…

Iar zâmbetul, profesionalismul și amabilitatea Mădălinei, managerul cu cinci facultăți și patruzeci și opt de fini (un personaj de roman!), rămân în sufletele noastre ca un semn al normalității și al faptului că și la noi se poate! 

LA MARE…

La mare viața este minunată

Căci vin, de peste tot, să se bronzeze,

Flăcăi cu cele mai ciudate freze

Și fete, fără mofturi, ce-ți arată

Anatomii din cele mai diverse

Provocator, desigur, se-nțelege,

Că n-a dat Parlamentul nicio lege

Ce le-ar opri ca nurii să-și reverse

Stârnind proteste, gânduri necurate,

Din partea celor care le privesc;

Dar - mai ales - bărbați ce se-odihnesc

Sunt indignați de-atâta nuditate.

Că ei, săracii, au venit la plajă

Crezând că vor zări doar pescăruși

Și nicidecum suavele păpuși

Ce vor să-i prindă-n mreje, ca-ntr-o vrajă.

De-ar fi știut și-ar fi făcut curaj

Să plece-n altă parte la plimbare,

N-ar fi venit în iadul de la mare,

Ar fi plecat într-un pelerinaj.

Acum se perpelesc, uimiți, sărmanii,

Deciși ca, orice-ar fi, să nu se lase

Atrași de-atâtea forme voluptoase

Așa cum procedează doar golanii.

Dar mai târziu, la un pahar cu bere 

Sau câte-or fi, că nici nu mai contează, 

Îi vezi cum, rând pe rând, se consolează

Înțelegând că nu mai au putere

Să se opună soartei nemiloase

Ce le-a adus aceste încercări,

B(i)eți oameni ce-au venit din depărtări,

Creștini umili, cu suflete pioase.

Într-un final, cu frunțile senine,

Spunându-și că păcatul nu-i al lor,

Acceptă că - în ciuda tuturor -

La mare este, totuși, tare bine!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!

Constantin Moldovan