Constantin MOLDOVAN

„Când vedem un știutor trebuie să fim suspicioși: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. 

E demn, inflexibil, pietrificat. 

Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuși. 

Pentru că e serios, prostul e și sfătos. Are soluții pentru orice problemă. E o suficiență intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe. 

Nu se îndoiește de el însuși și îi place de el.”  

(Andrei PLEȘU) 

Stimați cititori ai rubricii ,,Cioburi de metaforă”, vă las, spre delectare, doar câteva creații ale unor prieteni epigramiști, deși despre acest subiect s-a scris… în prostie! 

Să aveți zâmbete pe buze și senin în gânduri…

PRECAUȚIE

(Gheorghe BÂLICI)

În viaţa asta are rost,

Când vezi c-atât de rău te-mpunge,

Să nu-i spui prostului că-i prost, 

Că nici nu ştii ce şef ajunge! 

LUPTĂ PENTRU DREPTURILE OMULUI

(Gheorghe BĂLĂCEANU)

Că orice baltă se privatizează

E un abuz ce-ameninţă-ntr-atâta,

Încât se-ncalcă şi un drept de bază: 

Că proştii n-au în ce să dea cu bâta!  

CREDULITATE 

(Nicușor CONSTANTINESCU)

Când ai şi soacră, şi soţie,

Un fel de miniparlament,

Eu cred că-i gafă sau prostie

Să spui că eşti independent. 

CUMULARE 

(Dan CĂPRUCIU)

L-admir cu toată simpatia

Şi vreau să îl privesc mai des:

Include parcă-n el prostia

Votanţilor ce l-au ales! 

AMENDAMENT 

(Elis RÂPEANU)

De gândeşti cum se cuvine,

Vei trăi împărăteşte,

Dar trăieşte mult mai bine

Prostul care nu gândeşte. 

CONSECINȚE 

(Florin ROTARU)

Din balconul vilei, cu mândrie,

Ne sfidează domnul deputat;

Şi-a făcut averea din prostie...

Din prostia celor ce-au votat!

PRIVITOR, CA LA SPECTACOL...

(Petru Ioan GÂRDA) 

Eu n-am dorit s-ajung departe

În ierarhii, spre fruntea "oștii",

Că mi-a plăcut să stau deoparte,

Să văd cum dau din coate proștii. 

DECLARAȚIE 

(Nicolae BUNDURI)

Azi, la noi în România,

Zise-o doamnă oarecare:

Duduie economia...

Dar prostia mult mai tare! 

CIMITIRUL 

(Efim TARLAPAN)

Prin votul unanim al obştii,

Sfinţit şi validat de popi,

E locul unde nu doar proştii,

Ci şi deştepţii dau în gropi! 

CELULARE SPECIALE 

(Gabriela Gențiana GROZA)

Am telefon inteligent,

Îl port cu mine permanent,

Iar obiceiul are-un rost:

Să zică lumea că nu-s prost! 

ROSTUL ÎNȚELEPCIUNII 

(Ion DIVIZA)

Înţelepciunea o slăvim pe drept, 

Dar în zadar îi căutăm vreun rost; 

E greu să fii atât de înţelept

Încât să nu se vadă că eşti prost.  

COLOANA INFINITULUI 

(Eugen ALBU)

De ani de zile ţinem post

Şi nu ştiu cât îl vom mai ţine; 

Nu că muncim puţin şi prost,

Ci că se fură mult şi bine. 

DEZAMĂGIRE 

(Grigore COTUL)

Deștepții umblă peste tot 

Și lucrul ăsta nu-mi convine, 

Că tot încerc, dar nu mai pot 

Să întâlnesc un prost ca mine! 

UNUI COLEG DE BREASLĂ 

(Dan NOREA)

Prin epigramele-i nefaste

O teorie se susţine:

Au, clar, defectul că sunt proaste,

Dar calitatea că-s puţine.

SINCERITATE

(Janet NICĂ)

Iubind, la culme, armonia,

Susţin că, din al vieţii rost,

De-ar dispărea, pe veci, prostia,

Eu m-aş simţi extrem de prost!

POȘTA REDACȚIEI 

(Nicolae PETRESCU)

Nu vă legaţi de toate aste

Şi nu mai faceţi pe ingraţii…

Mai publicăm şi lucruri proaste,

Când le semnează consacraţii! 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!

Constantin MOLDOVAN