Constantin MOLDOVAN

Să fii, astăzi, prieten cu cineva este din ce în ce mai dificil deoarece traversăm o perioadă caracterizată prin lăcomie, lipsă de sinceritate, egocentrism și dispreț față de adevăratele valori în care au crezut, de-a lungul timpului, cei care au clădit castele în suflete, împrăștiind doruri și amintiri în calea neuitării. Adevărații prieteni ne sunt întotdeauna aproape fără condiționări meschine, chiar dacă - de cele mai multe ori - uităm să-i recompensăm măcar cu un zâmbet, cu o strângere de mână ori să le adresăm un ,,mulțumesc’’ care înseamnă atât de mult, deși la o primă vedere nu pare. În cele ce urmează vă prezint o selecție de epigrame care ironizează falsele prietenii, atrăgând totodată atenția asupra dificultății cu care pot fi identificați cei care să merite afecțiunea și încrederea noastră. 

Spunea George Eliot că ,,prietenia este confortul inexprimabil de a te simți în siguranță cu o persoană fără a trebui să-ți cântărești gândurile, nici să-ți măsori cuvintele.’’ 

Dacă se întâmplă să nu fie așa înseamnă că ai fost înșelat în așteptări și că ai dăruit mult mai mult decât ceea ce ai primit în schimb.

Zâmbiți, vă rog…

DIFERENȚA 

(Vasile VAJOGA) 

De-mparţi cu el un simplu colţ de pâine

Pe drumul vieţii aspru, sinuos,

Un câine e-un prieten credincios,

Iar un prieten, uneori, e câine! 

DE CÂND M-AM CĂPĂTUIT

(Ștefan-Cornel RODEAN)

Am bani, iar de prieteni nu mai scap

Şi-atâta-s de dezamăgit, încât

Prefer duşmanii care-mi "stau în gât", 

Amicilor ce mi se "urcă-n cap". 

FALSUL PRIETEN 

(Valerian LICĂ)

Pe-al vieţii-ntortochiat traseu,

În stilul lui "cavaleresc",

Îl simt în jur prezent mereu,

Dar niciodată nu-l găsesc! 

UNEI PRIETENE 

(Elis RÂPEANU)

De nu mi-ai fi atât de dragă,

Ţi-aş spune că-ţi lipseşte-o doagă,

Dar cum eu te iubesc nespus,

Susţin că ai o doagă-n plus! 

MĂRTURISIRE

(Ion DIVIZA)

Prieteni, sincer să vă spun,

Minciunile mă obosesc,

Dar nu pe care le compun

Ci doar pe care le citesc!

SE APROPIE ALEGERILE

(Liviu Sergiu MANOLACHE)

Sunt scârbit s-aud prelegeri

Tot din patru-n patru ani:

Din prieteni, la alegeri,

Mi-am făcut numai duşmani. 

UNOR PRIETENI DE DINCOLO DE PRUT, DUPĂ APARIȚIA SINTAGMEI ,,LIMBA MOLDOVENEASCĂ’’ 

(Marius COGE)

De când aveţi o limbă nouă

Nu-mi mai răspundeţi la scrisori,

Probabil vă e greu şi vouă

Căci nu aveţi... traducători! 

FĂRĂ DUȘMANI 

(Elena LEACH)

N-am duşmani de anvergură,

Oameni dornici să mă sape;

Ci prieteni – pe măsură –

Foarte dornici să mă-ngroape. 

CONSECVENȚĂ 

(George PETRONE) 

Chiar dacă mai demult m-am supărat

Că el, deşi prieten, m-a trădat,

Nu pot să nu remarc acum, fireşte,

Cu cât devotament mă duşmăneşte. 

RESEMNARE 

(Florin ROTARU)

Ce pot eu, Doamne, să mai zic?

Pe „igrec” mi l-ai dat amic...

Putea să fie mult mai rău:

Ca eu să fiu amicul său!

EPITAF 

(Gheorghe BÂLICI)

La locu-mi de odihnă de sub cetini

Eu m-am retras extrem de mulţumit

Că groapa mi-au săpat-o buni prieteni;

Exact ce au făcut cât am trăit! 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!

Constantin MOLDOVAN