Constantin MOLDOVAN

Scriam, la sfârșit de an 2021, următoarele: 

,,Se încheie, iată, un an al contrastelor, destul de ciudat pot spune, un an cu mai multe rele decât bune, cu îmbuibați ai timpului, dar și cu oameni care - încă - fac foamea, cu instabilitate politică și nu numai, cu realizări mai mult trâmbițate decât faptice…’’

Ei, bine, se pare că prea multe nu s-au schimbat între timp, ba unele probleme s-au acutizat, aruncând omenirea într-un haos de nedescris, făcând loc unei epoci a dezbinării, a intereselor de grup în care ies tot mai mult la rampă lingușitorii și oportuniștii - într-un dispreț total față de principii și față de cultură - însăși existența civilizației umane fiind pusă în pericol, într-un mod absolut neverosimil, în numele dorinței deșănțate de mărire a mai marilor lumii.

Este, oare, chiar atât de greu să nu ne mai dușmănim, să nu ne mai urâm, să ne bucurăm unii de succesele celorlalți înțelegând că numai împreună putem reuși să ne facem existența frumoasă și sigură, dincolo de orice rău, de orice frică, de orice amenințare?! Desigur, unii vor spune că uzez de vorbe mari, că trăim vremuri incompatibile cu aceste năzuințe...

Păi, n-are decât să zică fiecare ce poftește, însă nimeni nu poate interzice încrederea în bunătate, în omenie, în capacitatea de a ne uni forțele pentru a stârpi indiferența, minciuna, invidia, ostilitatea, cu credință în Dumnezeu Cel pe care îl purtăm în inimi și de care - din păcate - ne amintim mai ales atunci când trecem prin grele încercări. 

Sperând într-un Nou An luminos și având încredere în puterea faptelor bune - care dau sens vieții - să încercăm a merge mai departe cu îndrăzneală și credință, neuitând nicio clipă că puterea comuniunii sufletești învinge orice dificultate, sfidând amăgiri, tristeți și prejudecăți, dincolo de funcții, bani sau măriri, împletind cunună de gânduri bune și modelând caractere. 

Prieteni și… mai puțin prieteni, 

Să fiți sănătoși, iubiți și fericiți într-un Nou An pe care mi-l doresc a fi al renașterii spirituale, an care sper să ne readucă în suflete bucuria de a fi OAMENI...

Să ne rugăm pentru asta!

…

Că oamenii mai pot gândi greşit,

Murdar, urât sau cum mai vrei să spui,

Se-ntâmplă, dar nu-i pasă nimănui

Și tocmai de aceea sunt scârbit.

Noi înşine greşim, făcând "statui",

Pătrunşi de-un sentiment nedefinit,

Realizând, abia într-un sfârşit,

Când de-amăgiri, în suflete, sătui,

Îl vom ruga, spăşiţi, pe Dumnezeu -

Că știe ce faci tu şi ce fac eu! -

Să ne învețe iar să preţuim

Sinceritatea gândului, iubirea

Şi să ne ierte toată rătăcirea...

Mai este încă timp să ne trezim!

(Constantin MOLDOVAN)

SONET DE ANUL NOU 

De-un an nu am mai scris niciun sonet,

Dar asta nu-i decât o constatare

Și vă doresc, pe rând, la fiecare,

SĂ FIȚI IUBIȚI, IUBIND!... În mod concret.

Să nu lăsăm tristețea, când apare,

Să strice-al vieții, tumultos, banchet,

Căci doar păstrând parfumul în buchet

Putem avea dorințe de-nălțare.

S-a dus un an și iată, vine altul,

Iar noi visăm, privind înspre înaltul,

Mărețul cer, ce-acoperă speranțe,

Rugându-ne la pronia divină

Și gata să pornim către lumină, 

Plătind tribut oricărei cutezanțe!

(Constantin MOLDOVAN) 

LA MULȚI ANI!

Până… anul viitor vă doresc SĂ FIȚI IUBIȚI, IUBIND!