Constantin MOLDOVAN

Mă întreb, adeseori, de ce este nevoie să vină marile sărbători pentru a ne aduce aminte că trebuie să fim buni, iertători, altruiști, că orgoliile deșarte și ura nu pot aduce decât durere și dezbinare?! 

Peste câteva zile se va încheia Postul Nașterii Domnului, post ținut cu religiozitate de către mulți dintre cei ce locuiesc în spațiul carpato-dunărean. 

Ei bine, poate că este timpul să ne întrebăm câte fapte bune am făcut în această perioadă, cât de mult ne-am spovedit sufletele încercând să înțelegem unde am greșit, ce sacrificii suntem dispuși să facem pentru a schimba ceea ce este de schimbat?

Vine perioada colindelor, vin răspunsurile la dorințele noastre - așezate, cu grijă, în sania trasă de renii năzdrăvani ai lui Moș Crăciun - vine momentul în care ar trebui să alungăm tristețea și să-i cerem lui Dumnezeu sănătate și pace, pentru că altfel omenirea va continua să alunece pe un tobogan al destrămării udat cu sânge și lacrimi. Oameni buni, vă doresc să aveți parte de sănătate, iubire, liniște, să vă fie aproape cei dragi, să vă bucurați de momentele magice ale Crăciunului - purtându-i în gânduri și pe cei trecuți în eternitatea dorurilor noastre - să dăruiți din multul sau puținul vostru și celor pentru care sărbătoare este atunci când nu se culcă flămânzi și când în sobă ard câteva vreascuri care le încălzesc trupurile greu încercate de vreme și vremuri. Voltaire spunea că ,,nu ești bun de nimic, dacă ești bun doar pentru tine.’’ Și este întocmai așa!

CÂNTEC NEBUN

Ninge peste case, peste doruri mute,

Îngerii din ceruri bat la porți de gând,

Dumnezeu, EL însuși, vine să-mprumute

Visuri de la oameni care nu se vând.

Pe la geamuri, încă, licăresc speranțe,

Se aud în zare râsete zglobii,

Doi bătrâni ascultă, fericiți, romanțe

Scrise-n alte vremuri...Cardiofobii!

Este frig și suflă vântul înserării

Scuturând omătul nins peste copaci,

Iar colindătorii dau prinos iertării

În miros de cetini și de cozonaci.

Moșul tot așteaptă, domolindu-și renii,

Să așeze daruri pe sub brazii mii,

Dar cu grijă fi’ndcă, astăzi, toți viclenii

Stau cu mâna-ntinsă pentru a primi.

Spiridușii veseli, însoțiți de zâne,

Readuc în lume magicele stări,

Mai trăgând nădejde că noi toți, române,

Vom lăsa uitării ură și-ntristări.

Anii trec în grabă peste sentimente,

Nu ne iartă timpul - este nemilos - 

Și-n curând, probabil, fi-vor evidente

Umbrele trăirii fără de folos.

Să-nălțăm o rugă pentru biruință,

În final de cântec, absolut nebun,

Pentru că, prieteni, fără de credință

E degeaba Paște, e-n zadar Crăciun!

(Constantin MOLDOVAN) 

Să avem sănătate și zile binecuvântate…

SĂRBĂTORI ÎN PACE ȘI LUMINĂ!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!