Constantin MOLDOVAN

Ziua Națională ar trebui să fie prilej de bucurie, de manifestare a sentimentelor patriotice, trecând peste toate rătăcirile, peste toate răutățile, peste toate orgoliile inutile care ne dezbină și ne fac atât de mult rău. Desigur, mult mai bine ar fi să ne arătăm dragostea de țară și neam în fiecare zi, să fim toleranți, iertători și să înțelegem că numai uniți, dând dovadă de înțelepciune și demnitate, vom reuși să jucăm un rol important pe scena istoriei. 

Umilința, capul plecat și fățărnicia nu ne vor aduce binele așteptat și nici respectul celorlalte națiuni. 

Noi, românii, nu am primit niciodată nimic pe degeaba, nu am fost favorizați de către alții, nu ni s-au făcut cadouri, iar tot ceea ce am realizat a fost udat cu sângele marilor noștri înaintași, cei care sprijină pe oasele lor pământul sfânt al țării, întru neclintirea lui. Cunoașterea istoriei naționale, evocarea strămoșilor, iubirea de țară nu trebuie să rămână la nivel de expresii rostite la momente festive numai pentru că dă bine în perspectiva unor potențiale beneficii, indiferent de natura acestora. Să sperăm că unii, aflați într-o continuă campanie electorală, vor înțelege că respectarea zilei naționale și cinstirea eroilor sunt mai importante decât efemerele lor acțiuni menite să le crească popularitatea. Este nevoie de patrioți adevărați, de oameni care să lupte pentru binele țării, de oameni pentru oameni, dincolo de interese personale sau de grup, lăsând la o parte demagogia menită să adoarmă conștiințe. 

Dacă vom reuși să transmitem urmașilor, așa cum se cuvine, dorința de a-și cunoaște rădăcinile, fără teama că îi vom supăra pe unii sau pe alții, fără concesii făcute de dragul unor vremelnice și atât de scump plătite… realizări, putem redobândi mândria de a spune, în gura mare, că suntem români. 

Și poate, cândva, cu ajutorul lui Dumnezeu, în numele dreptății și al adevărului istoric, vom reuși să ne regăsim, cu toții, în interiorul acelorași granițe, într-o ROMÂNIE NORMALĂ.

SUNT ROMÂN

Eu sunt român și mai întâi de toate

Pământul țării mele îl sărut,

Dar nu-nțeleg de ce nu se mai poate

Să facem toți, în jurul țării, scut.

De ce atâta ură, dezbinare,

De ce un crez nu poate-a ne uni

Când știm că viața este trecătoare

Și nu avem mai multe Românii?

Se răsucesc strămoșii în morminte,

Răcnesc nepoții, încă nenăscuți,

Când ne pătrunde răul din cuvinte

Și ne zâmbim absurd de prefăcuți.

În lumea asta, prea de tot nebună,

Să nu ne vindem sufletul pe bani,

Iar moștenirea noastră, cea străbună,

S-o ducem mai departe peste ani.

Și-ncrezători, în ciuda rătăcirii,

Să ne-mbrăcăm, de mâine dimineață,

În straiele iertării și iubirii...

Popor român, trezește-te la viață!

(Constantin Moldovan)

La mulți ani, ROMÂNIA! 

La mulți ani, românilor de pretutindeni!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!