Constantin MOLDOVAN

Vorbim, astăzi, despre o categorie de oameni aparte, oameni care decid asupra activității celor cu statut de subalterni, fiind învestiți cu puteri speciale în acest sens, oameni cărora - și de cele mai multe ori le place al naibii de mult - cei din jur li se adresează cu apelativul de ,,șef’’.

Șefii s-au aflat, dintotdeauna, în centrul atenției opiniei publice, fiind eroii involuntari ai multor scrieri umoristice, fie din răzbunare, fie din prea multă prietenie, fie pentru că pur și simplu poantele cu - și despre - șefi s-au bucurat, mai mereu, de aprecierile cititorilor. 

Pentru ediția de față a rubricii ,,Cioburi de metaforă’’ am ales - zic eu - un interesant grupaj de epigrame care aparțin unor epigramiști dotați cu un ascuțit simț al umorului și cu o pricepere, demonstrată de-a lungul timpului, de a scoate în evidență aspectele hazlii ale unor situații care trec dincolo de limita firescului.

Vă las, stimați cititori, în compania acestora, cu încredere în puterea zâmbetului, aliatul nostru în perioada aceasta extrem de zbuciumată… Sănătate!

COLEGILOR MEI

(de Constantin TUDORACHE)

Când, în cabinetul său,

Şeful i-a-ntrebat de mine,

Unii m-au vorbit de rău,

Alţii m-au tăcut de bine. 

ŞEFUL ȘI SECRETARA

(de Petru Ioan GARDA)

Am intrat cu gânduri bune,

Dar erau în plin sărut

Şi vă jur că nu pot spune

Ce ieşire am avut!

EPIGRAMA 

(de George CORBU)

Epigrama, gen etern,

Cu sclipire de sidef,

N-ar ţinti în subaltern,

De-ar putea lovi în şef. 

REVANȘĂ FAȚĂ DE ȘEF

(de Gheorghe BĂLĂCEANU)

Când în public prost vorbeşte,

El, ca subaltern fidel,

Îl aplaudă, fireşte...

Ca să râdă toţi de el.

SOLUȚIE UNIVERSALĂ

(de Janet NICĂ)

Cu o vorbă elegantă,

Când de muncă nu ai chef,

N-ai decât o variantă:

Fă-te, peste alţii, şef!

DISPUTĂ LA BIROU

(de Florin ROTARU)

Atât de necăjit am fost

Când șeful meu, la supărare, 

Mi-a zis în față că sunt prost 

Și n-o s-ajung cât el de mare!

OPINII

(de Ica UNGUREANU)

Despre şeful de birou,

(Om cu sufletul de aur)

Soaţa zice: "Leneş bou!"

Secretara: "Harnic taur!" 

SÂNGELE APĂ NU SE FACE

(de Valentin DAVID)

În bancă doarme de cinci ani,

La muncă nu îl trage cheful,

Dar duce acas'-un sac de bani,

Fiindcă e cumnat cu şeful!

DUPĂ MOARTEA UNEI PROSTITUATE

(de Grigore COTUL)

Șefii mari din prefectură,

Ce-i știau cutumele,

Au decis ca o centură

Să îi poarte numele. 

ARIVISM

(de ION RUSE)

Se ţine-un şef - un tip banal,

De slujba sa cu dinţii,

Deşi-i cu ochelari de cal

Chiar şi la ochii minţii.

ȘEFUL, DESPRE DRAGOSTE!

(de Ioan TODERAȘCU)

Ține să se manifeste 

Către noua secretară:

– Dacă dragoste nu este,

Nu-i nimic... Te dau afară! 

PRUDENȚĂ

(de Stelică ROMANIUC)

La nunta unui şef de-al meu

Am petrecut o noapte-ntreagă,

Dar n-am lăsat în plic un leu,

Să nu fiu acuzat de şpagă. 

CULMEA LINGUȘELII 

(de Nicolae BUNDURI)

La birou - în plin fief -

Cu respect şi calde şoapte,

"Ics" l-a întrebat pe şef:

Pot să vă visez la noapte? 

Până săptămâna viitoare vă doresc să iubiți, iubind!