Constantin MOLDOVAN

S-a împlinit, iată, pe 1 noiembrie 2022, un an de la trecerea… dincolo a unui prieten apropiat, un om drag celor cu care a colaborat, o persoană de o gingășie aparte, când deosebit de copilăroasă, când exagerat de serioasă, plină de imaginație, cu inițiative remarcabile care s-au concretizat în realizări de excepție pe tărâmul culturii sucevene și nu numai. 

Despre CARMEN VERONICA STEICIUC s-a scris mult, s-a vorbit și mai mult și - sunt convins - se va mai vorbi, deoarece și-a pus amprenta într-un mod aparte pe sufletele celor din jur.

Absolventă a trei facultăți, doctorand în teatrologie, organizatoare de festivaluri naționale, manager al Teatrului ,,Matei Vișniec’’ din Suceava, poetă de succes -membră a Uniunii Scriitorilor din România, director al revistei ,,Bucovina literară’’, președinta Societății Scriitorilor Bucovineni, deținătoare a numeroase premii naționale și internaționale, Carmen a fost un caracter deosebit, un suflet blând, un adevărat camarad care va rămâne, pentru totdeauna, în inimile noastre… Nu-mi amintesc să fi lipsit de la vreo ediție a Festivalului Internațional ,,Umor la… Gura Humorului’’ din momentul în care de secțiunea ,,Literatură umoristică’’ a acestuia s-a ocupat subsemnatul, fiind membră a juriului din partea Centrului Cultural Bucovina. Datorită firii sale deschise s-a împrietenit rapid cu toți epigramiștii prezenți la Festival, nu de puține ori ea fiind responsabilă cu buna dispoziție pe parcursul frumoaselor întâlniri ale celor care tocmai cu umorul se ocupă. Post mortem i s-a decernat titlul de cetățean de onoare al municipiului Suceava, recunoaștere binemeritată pentru tot ceea ce a făcut întru creșterea prestigiului orașului situat pe cursul râului cu același nume.

Plecată să recite îngerilor versuri despre lumea pe care a părăsit-o prea devreme, Carmen Steiciuc va rămâne în amintirile noastre drept poeta cu zâmbet ștrengăresc și ochi luminoși, imagine peste care, știu sigur, uitarea nu se va așterne niciodată. 

Să o țină Dumnezeu în lumină!

* * *

Se-ndreaptă către cer un suflet mare,

Un zâmbet parcă rupt dintr-o poveste,

Plutind pe-aripi de vers și de cântare

Cu tot ce-a fost și astăzi nu mai este.

Mă-ntreb, năuc, de ce și ea, poeta

Cuvintelor pictate cu lumină,

S-a stins lăsând mai tristă-un pic planeta

În care vinovații-s fără vină?!

Rămâne-un gol imens și amintirea

Unui destin curmat de suferință

Și n-om putea uita, nicicând, iubirea

Ce-o-mprăștia în juru-i cu credință.

Drum bun, să-ți fie calea lină,

Să ne veghezi de sus, din Elizeu,

Din preafrumoasa raiului grădină

În care-o să te-așeze Dumnezeu.

Ascund, cu greu, o lacrimă amară,

Zdrobită cu tristețe între pleoape,

Rugându-mă, tăcut, în prag de seară,

Să-ți fie, Carmen, îngerii aproape! 

(Constantin MOLDOVAN - noiembrie 2021, Suceava)

,,Trăim fiecare visul celuilalt până când cerul ne ia în braţe…’’ (CARMEN VERONICA STEICIUC)

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!