„Timpuri noi” la balul „ştefaniştilor” - Binişor, ba chiar formidabil!

„Timpuri noi” n-a fost tocmai prima opţiune a celor care s-au ocupat de organizarea Balului bobocilor din acest an. Ca mai mereu, s-au vehiculat nume de tot felul, de la „Voltaj” (brrr!) şi Mărgineanu (de ce nu?) până la alde „D.J. Project” (n-o fi cu „K”!?, că eu aş pune chiar doi!) ori farfuze d-alea de pun C.D.-ul şi-şi etalează hoitul.

„Timpuri noi” figura printre numele vehiculate, iar eu, un fel de co-organizator (mulţumesc dragilor mei elevi pentru încredere!) le-am susţinut cauza în deplină cunoştinţă de cauză: îl văzusem pe „Artan” (în interviul luat pentru PLUS TV mi-a zis ce înseamnă asta: nu ştie! Adică, pe la vreo 7 ani, proaspăt mutat în alt bloc, a ieşit pentru prima oară la joacă împreună cu noii vecini, iar de acolo s-a întors cu porecla asta!) anul trecut, la „Stufstock”, unde mă dădusem să-i văd pe „Toy Dolls”. Cânta atunci cu „Partizan”, grup format după ruperea în două a lui „Timpuri noi”. A fost absolut impresionant: un showman perfect, cu umor, cu bun simţ, cu voce şi cu o prezenţă scenică originală. Lucruri pe care le-a etalat, chiar cu asupra de măsură, şi alaltăieri, pe scena Casei Culturii. Alături de el, prietenul de-o viaţă Dan Iliescu, chitarist de viţă nobilă, un perfecţionist dar şi un virtuoz cum puţini sunt pe scenele noastre. Formula de patru îi include şi pe Andrei Bărbulescu la baterie, protagonist al unui moment de dialog tobe-sală încântător şi Victor Rivalet (keyboards), „juniorul” perfect integrat şi care face şi un backing vocal remarcabil.

„Timpuri noi” nu cântă d-alea cu „sus mânuţele, suuus!”, ci Muzică. E un punk-rock oarecum parodic, adresat cu certitudine unui auditoriu cu I.Q. uşor peste medie. Aşa cum s-au dovedit a fi alaltăieri „ştefaniştii”, a căror participare a fost totală, inclusiv a celor care avuseseră ceva reţineri. Cu siguranţă că momentele cele mai gustate au fost deja străvechiul „Adelin” şi proaspătul „Tata”, cântate, vers cu vers, de mai toată sala.

N-a fost doar o „cântare”. A fost un eveniment de felul celor pe care doar Muzicienii îl pot crea şi neapărat doar în faţa unui public pe măsură. Mulţumim „Timpuri noi”, mulţumesc dragi „ştefanişti”. Ce-aducem la anu’?