Surprize în dosarele CNSAS - soţia îşi turna soţul din gelozie, finul pe naşi din invidie

Curiozitatea sau suspiciunea i-a împins pe mulţi să-şi vadă dosarul de la Securitate, însă aflarea adevărului n-a făcut decât să le zdruncine viaţa după ce au aflat că au fost turnaţi chiar de partenerul de viaţă, o rudă sau alt apropiat, reacţiile mergând de la dezamăgire şi indignare la furie.

Despre astfel de cazuri a vorbit, pentru MEDIAFAX, George Vişan, consilier principal la Direcţia Arhivă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care, în ultimii cinci ani, s-a ocupat de cererile de acces la dosare în sala de lectură.

Prin 2009, înainte de Crăciun, un bătrânel de vreo 75 de ani şi-a consultat dosarul de urmărire, nu foarte consistent, de circa o sută de file. "Văd că începe să se ţină de masă şi să tremure. M-am dus repede după un pahar de apă, l-am scos la aer. Am stat puţin de vorbă, n-a vrut să-mi spună iniţial, probabil îi era jenă, apoi a început să mi se destăinuie", îşi aminteşte Vişan.

În timp ce îşi citea dosarul, a văzut câteva note informative, bătute la maşină, care nu erau semnate cu numele real, ci cu unul conspirativ, şi totuşi, la a treia notă şi-a dat seama că informatorul era soţia. "Zic: Trăieşte? «Da, trăieşte. Nu i-am spus c-am depus cerere la CNSAS de acces, i-am zis că ies să mă plimb, n-am vrut s-o implic aşa» Şi-acuma unde-i? «Locuiesc lângă Gara de Nord, m-aşteaptă acasă cu mâncarea»", a fost conversaţia lui Vişan cu bătrânul.

Acesta a mai stat puţin, după care a pornit spre casă, urmând să revină pentru fotocopii ale unor file din dosar, după aproximativ o lună.

"Fusese medic el. Ce turna soţia? Pe lângă lucruri mărunte, că primeşte pachete de ţigări scumpe, cafea de la pacienţi. că are o amantă la serviciu, la un moment dat, că nu-şi face datoria de soţ, vă daţi seama, şi că încearcă să rămână în străinătate dacă pleacă la vreun congres", povesteşte Vişan.

Femeia s-ar fi răzbunat astfel pentru că era înşelată, dar a şi fost şantajată pentru a colabora, după ce Securitatea a aflat că făcuse un avort.

Informările datau de la începutul anilor '70. Ea n-a dat note doar despre soţ. Au atras-o la colaborare şi pentru alte persoane, dar s-a întâmplat să-i ceară şi despre soţ, ameninţând-o şi că acesta va fi mutat din spitalul din Capitală unde lucra.

Ca rezultat, bărbatului i-au fost refuzate toate cererile de a pleca la congrese medicale în afara ţării, iar el nu ştia de ce se întâmplă asta. "A fost avertizat în faţa colectivului, pentru că mai comenta uneori duşmănos politica partidului, n-a mai făcut nici asta, a devenit un fel de blazat al comunismului, cum se spune. N-a devenit membru de partid niciodată, cu toate că l-au forţat", adaugă Vişan.

Când s-a întors la CNSAS să-şi ridice fotocopiile, pe la sfârşitul lunii ianuarie 2010, bărbatul a povestit cum s-a dus acasă, s-a aşezat la masă şi i-a zis soţiei unde fusese, când ea îl credea la plimbare în Cişmigiu. Ea i-a mărturisit atunci plângând, el a întrebat-o de ce nu i-a spus măcar după '90, iar ea a răspuns că i-a fost ruşine.

"A iertat-o până la urmă. Ce poţi să faci la 75 de ani, să-ţi dai afară soţia? E greu la bătrâneţe să afli chestia asta, treci greu. Mai ales că el era un tânăr cercetător, în fine, avea aproape 40 de ani în momentul când au fost date note informative despre el, dar avea perspective. A iertat-o, dar în sinea sa a rămas, aşa, un gust amar. Nu l-am mai văzut de atunci", adaugă Vişan.

Şantaj şi vicii

La sala de lectură vin 1.000 - 1.500 de petenţi pe an, care îşi pot consulta propriul dosar sau dosarele rudelor de până la gradul IV decedate sau, cu împuternicire, de la cei în viaţă. Dintre aceştia cam unu la sută, fie că au dosar de urmărire, fie de colaborare, găsesc acolo note informative despre ei date de rude, în cele mai multe cazuri rude îndepărtate sau prin alianţă, şi, în foarte puţine, soţul, soţia, fraţii sau copiii.

"Cele mai tragice sunt cazurile în care au fost turnaţi de rude de sânge sau soţ/soţie. Sunt şi părinţi care nu şi-au turnat copiii, cum se spune, dar au dat şi informări despre ei", spune Vişan.

Este cazul unui preot ortodox dintr-o comună din Moldova, care era colaborator al Securităţii şi dădea note despre foarte multe persoane, într-una din ele regăsindu-se şi fiica lui, care era la liceu. Scria cum se întâlnea cu colegii la sfârşit de săptămână, cu "copiii lui cutare şi lui cutare care sunt împotriva regimului".

"Nu voia s-o toarne pe fiică-sa, el voia să-i toarne pe părinţii unor colegi de-ai ei, dar totuşi e şocant să vezi numele copilului în dosar", povesteşte Vişan, menţionând că acest caz i-a fost semnalat de unul din cercetătorii de la sala de lectură.

Despre părinţi, puteau da informaţii elevi de liceu de peste 16 ani, în rândul cărora se organizau adevărate campanii. Nu puteau fi colaboratori, fiind minori, dar ajungeau să le spună unele lucruri din casă ofiţerilor de Securitate, după ce aceştia îi convingeau că îşi ajută astfel părinţii.

Un tânăr din Constanţa, care era colaborator, a dat informări despre tatăl vitreg dintr-un alt motiv. "I-au prins viciile şi i-au oferit ce avea nevoie: băutură. Erau stipendii acolo, să i se dea două sticle de Cinzano, o sticlă de whisky", spune Vişan.

Povestea a ieşit la iveală după ce dosarul urmăritului, care nu mai era în viaţă, a fost consultat de fiul său natural, dintr-o altă căsătorie. "Vă daţi seama ce reacţie, striga întruna, nu reuşeam să-l potolesc în sală: 'Formidabil, dom'le! Nemaipomenit! Nu se poate dom'le, e o crimă ce-a făcut ăsta, nu pot să cred", relatează Vişan reacţia petentului.

Tatăl, care era tot doctor, era invitat să participe la conferinţe în străinătate, iar după ce fiul vitreg a spus că acesta nu s-ar mai întoarce în ţară, nu a mai putut pleca.

După şantaj, arată Vişan, viciile aduceau şi ele informatori, chiar din rândul rudelor. "Şi vicii erau destule şi pe atunci, mai puţin droguri, dar în rest tot ce vă imaginaţi", spune el.

"Dacă fugeai din ţară şi-ţi lăsai familia, cam ştiai ce-o să li se întâmple"

Un alt caz de informare privind o rudă de gradul I a fost la fraţi, de etnie germană, dintre care unul a reuşit să fugă trecând Dunărea înot şi să ajungă în Germania. A venit Securitatea la cel rămas - care era căsătorit, avea copil - şi l-au ameninţat că îl închid un an pentru omisiune de denunţ dacă nu devine colaborator. Nu puteau de fapt să-l închidă, fiind vorba de frate, dar au reuşit să-l sperie.

"A spus ceva de fratele lui, dar s-a învârtit în jurul cozii, ca să spun aşa. N-a fost rea intenţie", arată Vişan.

După 3 ianuarie 1990, fratele fugit era înapoi în ţară, iar celălalt i-a spus că a fost atras la colaborare. Au mers împreună la CNSAS, cel rămas avea dosar de colaborare, cu câteva file, strict legat de frate, celălalt, de urmărit.

"Se simţea şi cel care fugise un pic vinovat. Că de obicei când plecai şi-ţi lăsai familia se ştia ce se întâmplă cu cei rămaşi în ţară: erau urmăriţi, chestionaţi de Securitate, şantajaţi şi aşa mai departe. Totdeauna se făcea aşa cu rudele şi în unele cazuri găseau o fereastră şi le făceau şi dosar de colaborare", mai spune consilierul CNSAS.

Doi soţi şi-au mărturisit, de asemenea, unul altuia despre colaborările avute şi au mers împreună să-şi consulte dosarele. Ea era ghid la Oficiul Naţional de Turism (ONT), şi mai toţi ghizii au avut dosar de colaborare, iar el, un simplu strungar. Ea pleca câte o săptămână de acasă, iar el era gelos şi astfel l-au atras şi pe el la colaborare să dea note despre soţie. Iar el a informat că ea se întâlnea cu străini în afara programului de lucru şi că ar vrea să se despartă de el şi să se mărite cu un cetăţean suedez, lucruri care erau adevărate, şi i-a făcut rău astfel.

"Aveau vreo 50-55 de ani, în 2008, când au venit la sală. Îşi spuseseră unul altuia. Erau foarte comici: «Uite, chestia asta nu mi-ai spus», «Ei, am uitat»", mai povesteşte Vişan.

Acesta are grijă să amintească faptul că sunt cazuri foarte rare cele în care soţii sau rude de sânge, mai ales de gradul I, să se fi turnat. În schimb, la rude prin alianţă, la naşi şi fini, povestea este destul de des întâlnită, motivele fiind adesea invidia şi răzbunarea.

"Trebuia să spună, să-şi ceară iertare"

La un moment dat a venit un cuplu mai în vârstă, să-şi consulte dosarul. Fuseseră înstăriţi şi în perioada comunistă, el fiind director economic de IAS, în Mehedinţi, şi astfel avuseseră mai mulţi fini. De unul dintre ei a dat şi în dosar: "Ia uite, cât l-am ajutat eu, i-am dat slujbă la mine la IAS. Avea şi probleme cu legea. I-am găsit şi nevastă", îşi aminteşte Vişan că spunea bătrânul. "Chiar voia să vorbească cu el, să-l certe", precizează el.

Finul îl turna pe naş că folosea maşina de serviciu să care materiale pentru o casă pe care şi-o construia şi că ia din recoltă, cel din urmă fiind decăzut din funcţie şi mutat la un alt IAS.

Altă victimă din familie era mătuşa care promitea unor tineri însurăţei că le dă casa, dacă au grijă de ea la bătrâneţe, iar apoi făceau actele pe numele altcuiva. Un cuplu din Piatra Neamţ a fost în această situaţie, după ce bătrâna i-a lăsat până la urmă casa fiicei, cu care fusese certată. Femeia a plecat în străinătate, iar însurăţeii respectivi, care primiseră totuşi o garsonieră de la ea, au fost atraşi la colaborare şi au acceptat imediat.

"A venit fiica mătuşii şi a citit dosarul, era foarte bună prietenă cu oamenii ăştia. Era foarte nervoasă, a luat o pastilă. Zicea: «Uite ce-au făcut nemernicii, mă duc peste ei!». Nu să-i certe neapărat pentru că au dat informaţii, ci pentru că n-au spus. În general, petenţii sunt supăraţi dacă văd că rudele sau apropiaţii au dat informaţii, că nu au spus. Că au suferit mai uită. Dar trebuia să spună, să-şi ceară iertare", mai spune Vişan.

Unii încep să-şi scrie în dosare "nişte ticăloşi", "nişte minciuni"

În general, Securitatea se cam ferea să ia informatori din familie, rude de sânge, pentru că se deconspirau, arată Vişan. "De obicei găsesc prin dosarele rudelor: «Informatorul nostru nu este sincer. Presupunem că a deconspirat legătura»", adaugă consilierul.

Pe de altă parte, şi atragerea colaboratorilor funcţiona ca în planurile cincinale şi trebuia să iasă un număr de dosare pe an, aşa că au fost cereri de angajament contrafăcute sau angajamente false.

Multe din notele informative sunt eronate, date intenţionat greşit, mai spune Vişan, arătând că Securitatea era la început "cam credulă" şi "lua de bun tot ce prindeau", pentru ca mai târziu, începând cu sfârşitul anilor '70, să verifice, "ca un ziarist, din trei surse".

"Sunt tot felul de reacţii aici. Unii încep să strige în sală: «Dom'le, nu-i adevărat, nişte mincinoşi!». Şi vă daţi seama, fiind sală de lectură....Cu greu îi potolesc. «Nu-i adevărat, vreau să modificaţi acum ce scrie aici, că nu-i adevărat». Au mai fost cazuri în care unii petenţi, foarte puţini, încercau să scrie cu pixul pe documente. «Sunt nişte ticăloşi», «Nişte minciuni», a scris unul odată pe un dosar. (...) Se descarcă pe noi: mă întreabă ce grad am în serviciile secrete. Oricât aş încerca eu să le spun că n-am niciun grad şi sunt funcţionar public, unii tot pleacă cu ideea că nu le-am dat toate documentele", povesteşte Vişan, precizând că nu toate dosarele sunt incomplete.

Ce-i face pe oameni să-şi consulte dosarul?

În primul rând, unii sunt curioşi dacă au sau nu dosar, explică Vişan. Cei care ştiau că au avut, au depus cerere de acces încă din 2001, în următorii trei ani fiind foarte multe cereri. În unele cazuri, oamenii au vrut să găsească unele răspunsuri, cum ar fi motivul pentru care nu puteau să avanseze profesional în timpul comunismului.

Aproximativ jumătate dintre petenţi au apelat la CNSAS pentru a obţine documente care să ateste că au avut de suferit ei sau predecesorii în vederea obţinerii unor reparaţii.

În prezent, cei mai mulţi vin din curiozitate, spune Vişan, adăugând că unii dintre cei care îşi studiază dosarul sau dosarele rudelor la care au acces vor să aprofundeze o problemă şi devin cercetători acreditaţi. Deocamdată, nici măcar 10 la sută din dosarele din arhiva CNSAS, mai spune Vişan, precizând cu mândrie că această arhivă s-ar întinde pe 40 de kilometri şi că este a doua cea mai mare din fostele ţări comuniste din Europa, după cea de la STASI.