Pricopie: Abandonul şcolar a urcat la 16% în perioada 2010-2011, întrucât bugetul a avut de suferit

Abandonul şcolar a urcat la 16 la sută în perioada 2010-2011, după ce cu un an înainte fusese de 15 la sută, pentru că, în acel interval, bugetul educaţiei a avut cel mai mult de suferit, ţinta actuală fiind de a ajunge spre 11 la suă până în 2020, a spus, marţi, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie.

"Abandonul şcolar a înregistrat un trend descendent, de la 18 la sută la 15 la sută în 2009, pentru ca în 2010-2011 să crească din nou, ajungând la 16 la sută. Suntem pe un uşor trend ascendent, întrucât, în acea perioadă, bugetul educaţiei a avut cel mai mult de suferit. Ţinta este ca în 2020 să ajungem spre 11 la sută", a declarat ministrul, cu ocazia lansării studiului "Toţi copiii la şcoală până în 2015. Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie" - elaborat, în parteneriat, de Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii, Institutul Naţional de Statistică, Institutul pentru Ştiinţe ale Educaţiei şi UNICEF.

România a stabilit ca obiectiv scăderea ratei elevilor din sistemul de educaţie şi formare ce părăsesc timpuriu şcoala la 14,8% până în 2014, 12,8% până în 2017 si 11,3% până în 2020.

Studiul privind România se bazează pe date referitoare la cuprinderea şcolară şi abandonul şcolar în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial din instituţiile de învăţământ publice şi private din perioada 2005-2009.

Astfel, în 2009, aproximativ 20% din numărul total al copiilor de vârstă preşcolară (3-6 ani) nu mergeau la grădiniţă, 8% (peste 65.000 de copii) din numărul total al copiilor de vârsta învăţământului primar (7-10 ani) nu frecventau şcoala, în timp ce peste 5% (peste 50.000) din numărul total al copiilor de vârsta învăţământului gimnazial (11-14 ani) erau în aceeaşi situaţie.

Datele arată că băieţii din ciclul primar prezintă o rată a abandonului şcolar mai mare, în timp ce, în cazul fetelor de aceeaşi vârstă, riscul este reprezentat, mai degrabă, de nefrecventarea totală a şcolii.

Copiii din mediul rural prezintă riscul cel mai ridicat de neparticipare la educaţie

Proporţia copiilor de vârsta învăţământului primar care nu frecventează şcoala, în funcţie de vârstă, atinge nivelul cel mai ridicat la 7 ani. Dacă numărul copiilor de vârsta învăţământului gimnazial care nu merg la şcoală a scăzut uşor în intervalul analizat, numărul copiilor de vârsta învăţământului primar aflaţi în această situaţie a crescut de la 3,33% la 6,48%, arată aceeaşi cercetare.

De asemenea, copiii din mediul rural de vârstă corespunzătoare învăţământului gimnazial prezintă riscul cel mai ridicat de neparticipare la educaţie, se mai arată în raportul lansat marţi la sediul Ministerului Educaţiei.

Cel mai mare risc, din acest punct de vedere, se înregistrează la copiii din mediul rural, din familii sărace, de etnie romă, cât şi la cei cu cerinţe educaţionale speciale, a subliniat reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet.

Potrivit studiului, factori de risc în ceea ce priveşte neparticiparea şcolară sunt: sărăcia şi implicarea copiilor în activităţi lucrative; nivelul redus de educaţie al părinţilor şi de conştientizare a importanţei educaţiei; discriminarea şi insuficienta dezvoltare a unei culturi a incluziunii; insuficienta adaptare a metodelor de predare la nevoile copiilor aflaţi în situaţii de risc; valorizarea parteneriatului şcoală-părinţi; introducerea catalogului volant/paşaportului şcolar pentru copiii cu părinţi în străinătate; utilizarea hărţii riscului educaţional pentru evaluarea performanţelor instituţiilor şcolare; programe de formare pentru profesori în vederea identificării timpurii a copiilor cu cerinţe speciale şi dezvoltarea unei educaţii incluzive.

Suma totală pe care o cheltuie familiile cu şcoala este de 419,37 euro pe an

Un studiu realizat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi inclus în cercetarea lansată marţi arată că suma totală pe care o cheltuie familiile cu şcoala este de 419,37 euro pe an, mai mult decât îşi pot permite familiile cele mai sărace din România. În aceste condiţii, majoritatea lucrurilor necesare elevilor ar fi imposibil de cumpărat dacă nu ar fi gratuite manuale, anumite rechizite şi transportul.

Acestor costuri li se adaugă aşa-numitele plăţi ascunse ale sistemului de învăţământ preuniversitar, printre care banii daţi pe culegeri şi caiete speciale, software educaţional, uniformă şi
echipamentul pentru sport, fondul şcolii, fondul clasei, contribuţia la paza unităţii de învăţământ, meditaţii, alimentele consumate pe durata programului de şcoală, diverse evenimente şcolare si alte categorii, costul total mediu anual pe copil fiind estimat la 1.490 lei, adică în jur de 370 euro.

În aceste condiţii multe familii sărace preferă să-şi ţină copiii acasă sau să-i retragă de la cursuri când nu mai pot suporta costurile, relevă aceeaşi cercetare.

De aceea, pe lângă majorarea cu 25 la sută a bugetului educaţiei, autorităţile trebuie să identifice soluţii pentru susţinerea familiilor sărace şi să renunţe la măsurile punitive la adresa familiilor cu copii care nu merg la şcoală, concluzionează cercetarea.

"Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie" se desfăşoară în România şi alte 25 de state: Bangladesh, Bolivia, Brazilia, Cambodgia, Columbia, Republica Democrată Congo, Etiopia, Ghana, India, Indonezia, Kîrgîzstan, Liberia, Mexic, Maroc, Mozambic, Nigeria, Pakistan, Filipine, Sri Lanka, Sudanul de Nord şi de Sud, Timorul de Est, Tadjikistan, Turcia şi Zambia.

Proiectul are drept scop realizarea unei analize aprofundate a situaţiei copiilor aflaţi în afara sistemului de educaţie, inclusiv a factorilor de excludere din sistemul de învăţământ şi a actualelor politici ce vizează îmbunătăţirea participării şcolare, potrivit UNICEF.

La nivel european, Strategia Europa 2020 stabileşte o pondere sub 10 la sută a elevilor din sistemul de educaţie şi formare care părăsesc timpuriu şcoala.