CRJ cere măsuri unitare de interzicere a contenţionării copiilor

Centrul de Resurse Juridice solicită adoptarea unor măsuri unitare la nivel naţional care nu doar să interzică utilizarea mijloacelor de restricţionare a libertăţii de mişcare a copiilor cu dizabilităţi mintale în orice mediu, dar să şi prevină astfel de comportamente prin formarea personalului.

Reprezentanţii Centrului de Resurse Juridice (CRJ) arată, într-un comunicat de presă remis vineri agenţiei MEDIAFAX, că nu este suficientă doar destituirea unor angajaţi în cazul contenţionării copiilor, ci trebuie să existe garanţii suplimentare în protejarea copiilor cu dizabilităţi mintale spitalizaţi.

 Aceştia susţin că ar fi "naiv" să se creadă că minorii cu dizabilităţi mintale fără părinţi sau aparţinători se pot afla în poziţii de egalitate cu acei copii fără dizabilităţi şi internaţi împreună cu un părinte.

CRJ menţionează că ratificarea de către România a Convenţiei privind drepturile copiilor şi a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu constituie suficiente garanţii pentru protejarea dreptului la demnitate şi la protecţie împotriva abuzurilor de orice natură ar fi acestea.

"Constatăm astfel că legarea copiilor cu dizabilităţi mintale aduce numai un prejudiciu de imagine, fără a fi avute în vedere considerente de ordin emoţional, medical, fizic şi etic. Fără a se ţine cont că actul medical nu este pentru sine, nici pentru imagine, ci exclusiv pentru pacient. Reamintim că Legea sănătăţii mintale prevede ca restricţionarea libertăţii de mişcare sau izolarea unei persoane cu probleme de sănătate mintală să se realizeze numai la indicaţia medicului psihiatru şi numai într-o unitate de asistenţă medicală de psihiatrie", se arată în comunicatul citat.

 CRJ precizează că în cel de-al şaisprezecelea raport, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii sublinia că ar trebui să se recunoască faptul că apelarea la măsuri de contenţionare pare să fie în mod substanţial influenţată de factori non-clinici, cum ar fi percepţia personalului vizavi de rolul lor şi de conştientizarea pacienţilor cu privire la drepturile lor.

Studiile comparative au arătat că frecvenţa de utilizare a imobilizării, inclusiv izolare, este legată nu numai de numărul de angajaţi, diagnostice ale pacienţilor sau de condiţiile materiale din instituţie, dar şi de "cultura" şi atitudinea personalului instituţiei, potrivit raportului.

"Scăderea frecvenţei de utilizare a contenţionării la un nivel minim viabil necesită o schimbare a culturii în multe instituţii. Rolul managementului este crucial în acest sens. Cu excepţia cazului în care managementul încurajează şi oferă alternative angajaţilor, o practică îndelungată de a recurge frecvent la mijloace de constrângere este probabil să prevaleze", se mai arată în raportul citat de CRJ.