Instituţiile cu atribuţii în domeniul violenţei în familie vor lucra cu o fişă unică a victimei

Toate instituţiile care au atribuţii în domeniul violenţei în familie vor lucra cu o fişă unică a victimei, ceea ce va permite şi întocmirea unei statistici clare cu privire la numărul persoanelor agresate, a declarat luni directorul Direcţiei Protecţia Copilului din Ministerul Muncii, Elena Tudor.

Alcoolismul, sărăcia, lipsa educaţiei şi lipsa comunicării sunt principalele cauze care duc la apariţia violenţei între persoanele adulte, rezultă dintr-un studiu realizat în cadrul campaniei de conştientizare "Violenţa în familie nu trebuie să te lase rece!", iniţiată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).

În cazurile de violenţă asupra copilului, cauzele sunt lipsa educaţiei, alcoolismul şi sărăcia.

"Consecinţele percepute ale violenţei în familie sunt în primul rând de ordin psihologic (irascibilitate, tristeţe), atât pentru copii cât şi pentru adulţi victime. În cazul adulţilor, violenţa în familie implică în mare măsură şi rezultate slabe de ordin profesional, izolare şi înrăutăţirea stării de sănătate", se arată în raport.

Toate persoanele chestionate în cadrul campaniei au afirmat că ştiu ce este violenţa domestică, dar 90 la sută dintre acestea au precizat că termenul le este cunoscut de la televizor.

Peste 85 la sută dintre cei care au răspuns definesc violenţa prin "agresiuni fizice" şi peste 81 la sută prin "jigniri", "insulte", numărul celor care percep şi ameninţările ca violenţă fiind mai mic.

De asemenea, peste 90 la sută dintre persoanele chestionate consideră că violenţa în familie este un fenomen de neacceptat care ar trebui mai aspru pedepsit prin lege.

"Aproximativ trei la sută dintre subiecţi consideră violenţa în familie acceptabilă în anumite situaţii şi aproximativ cinci la sută o consideră de neacceptat, dar nu trebuie pedepsită prin lege. Măsurile pentru combaterea violenţei în familie par să fie relativ cunoscute de către subiecţi, 60 la sută ştiu că o victimă trebuie să apeleze la poliţie, 30 la sută îi îndrumă către primării/asistenţă socială. 18 la sută dintre respondenţi ştiu că victima ar trebui să apeleze la un număr de telefon de urgenţă, iar 25 la sută dintre subiecţi cred că soluţia se poate găsi în familia victimei sau în rândul prietenilor săi", rezultă din studiu.

Din totalul celor care declară că ştiu că există o lege referitoare la acest fenomen, mai puţin de unu la sută pot preciza numărul legii.

Soţul este perceput ca principalul agresor

Percepţiile experţilor privind victima şi agresorul unui caz de violenţă în familie reflectă un stereotip legat de gen, bărbaţii fiind în mai mare măsură asociaţi iniţiativelor de acest gen în calitate de agresori şi în mică măsură sunt percepuţi ca victime.

Soţul este perceput ca principalul agresor şi cu cele mai scăzute şanse de a fi o victimă, pe locul următor fiind bunicul. Totodată, persoanele de sex feminin (soţie, copil fată) sunt percepute egal ca principalele victime ale violenţei în familie şi mai puţin ca agresori (copil fată, bunică), însă soţia este situată pe locul trei ca agresor, după soţ şi bunic.

"În timp ce percepţia legată de persoana de sex feminin în vârstă (bunica) sau tânără (copilul fată) este de victimă a violenţei domestice şi nu de agresor, stereotipul legat de gen marchează percepţia bunicului şi a copilului băiat. Persoana cu dizabilităţi este percepută ca victimă a violenţei în familie şi în cele mai puţine cazuri ca agresor", se mai arată în raport.

Secretarul de stat pe asistenţă socială din MMFPSPV, Codrin Scutaru, a declarat, după prezentarea studiului, că la nivelul ministerului există o serie de propuneri privind implementarea strategiei naţionale de prevenire şi combatere a violenţei în familie.

"Important este să preluăm cazurile, să le cunoaştem prin colaborarea tuturor instituţiilor cu atribuţii, să urmărim aceste cazuri astfel încât să existe un control asupra lor şi asupra soluţionărilor", a spus Scutaru.

Secretarul de stat consideră că ar putea exista un control mai serios şi, eventual, o limitare a desenelor animate cu conţinut violent.

"E una dintre propuneri, care ar avea, probabil, efecte mult mai rapid. Copiii sunt expuşi unor desene animate cu conţinut ridicat de violenţă şi dacă specialiştii nu fac evaluările sau nu sunt consultaţi pentru a face evaluările, atunci va fi mai dificil pentru CNA să ia o decizie în acest sens. Există cooperare şi vrem să o ducem doar la nivelul următor", a spus secretarul de stat.

Codrin Scutaru consideră că şi agresorii ar trebui ajutaţi, precizând că aceştia, de obicei, sunt victime ale unor traume care le generează un comportament violent.

"Sunt puţini cei care genetic sunt agresivi. Cei mai mulţi au fost victime la rândul lor şi ajung să facă acest lucru pentru că nimeni nu le identifică rana emoţională", a spus secretarul de stat.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.884 de subiecţi din 35 de localităţi.