Programa de comunicare de la clasa pregătitoare urmăreşte dezvoltarea capacităţii copilului de a-şi comunica propriile idei, opinii, gânduri şi sentimente, într-un mod accesibil, cât şi apropierea micuţilor de lumea cărţilor, de mijloacele de informare şi nu în ultimul rând de ceilalţi copiii.
Ministerul Educaţiei a lansat în dezbatere publică programa pentru clasa pregătitoare. Acesta cuprinde programe pentru nouă discipline, respectiv Comunicare în limba româna, Educaţie pentru societate, Religie, Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi mişcare, Tehnologii de informare şi comunicare (jocul cu calculatorul), Educaţie Fizică şi Sport, Dezvoltare personală şi Arte vizuale şi lucru manual.
Programa cuprinde competenţele generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul celor trei ani (clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a); competenţele specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata unui an şcolar; exemple de activităţi de învăţare şi sugestii metodologice.
Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a au repartizate între 5-7 ore pe săptămână la disciplina comunicare.
Programa acestei discipline urmăreşte dezvoltarea capacităţii copilului de a-şi comunica propriile idei, opinii, gânduri şi sentimente, într-un mod accesibil. Se urmăreşte apropierea copiilor de lumea cărţilor, de mijloacele de informare şi nu în ultimul rând de ceilalţi copiii.
Dezvoltarea competenţelor de comunicare
În clasa pregătitoare, profesorii urmăresc modul în care copiii se salută, se prezintă sau ştiu să prezinte pe cineva, pot să identice un obiect, o persoană, pot cere şi da informaţii, şi dacă ştiu să formuleze o idee sau o solicitare.
De asemenea, copiii sunt învăţaţi să recunoască simboluri uzuale din universul apropiat, cum ar fi cel privind o staţie de metrou, spital, o trecere de pietoni etc. Comunicarea pentru clasa pregătitoare se limitează la contextele uzuale, respectiv acelea în care se găseşte cel mai frecvent copilul de această vârstă. Programa se centrează pe dezvoltarea competenţelor de comunicare şi sugerează o diversitate de activităţi printre care ascultarea unor mesaje şi apoi povestirea acestora.
De asemenea, copiii sunt ajutaţi să răspundă scurt la întrebări de tipul "despre ce este vorba în acest fragment de poveste sau să povestească pasajele care le-au plăcut mai mult dintr-o poveste ascultată şi să poarte dialoguri cu replici afirmative şi negative scurte care testează înţelegerea globală". Repovestirea unor secvenţe preferate, dintr-un text audiat, cum ar fi "Povestea cărţii de poveşti" de Emilia Căldăraru. De asemenea, vor fi purtate discuţii la clasă în care copiii vor spune numele personajului sau al mai multor personaje dintr-un fragment de poveste pe care au ascultat-o şi vor fi învăţaţi să răspundă la întrebări informative de tipul Cine? Ce? Unde? Cum?
În plus, profesorii îi vor pune pe micuţi să indice cuvintele percepute prin diferite semne, respectiv bătăi din palme, jetoane puse pe bancă, săritură, de exemplu, să pună pe masă atâtea jetoane câte cuvinte a auzit. Mai mult, copiii vor face rime pornind de la cuvinte date.