CJUE: Fotografia portret beneficiază de aceeaşi protecţie cu cea pe care dreptul de autor o conferă

Fotografia portret beneficiază de aceeaşi protecţie cu cea pe care dreptul de autor o conferă oricărei alte opere, însă poate fi publicată fără acordul autorului dacă publicarea în cadrul unei anchete penale sprijină autorităţile în descoperirea persoanei dispărute, a decis Curtea de la Luxemburg.

Decizia CJUE este dată în urma solicitării unei instanţe austriece, unde o fotografă a reclamat faptul că fotografiile sale făcute unei fetiţe - care a fost răpită - au fost publicate de edituri şi ziare, fără să citeze autorul.

Fotografiile o prezentau pe Natascha Kampusch înainte de a fi răpită, în anul 1998, când avea 10 ani. Austriaca a fost răpită în timp ce se îndrepta spre şcoala la care învăţa şi a reuşit să scape din mâinile răpitorului ei, Wolfgang Priklopil, abia opt ani mai târziu. Ea a stat sechestrată într-o cămăruţă de patru metri pe patru metri, din garajul răpitorului.

În ce condiţii pot fi publicate fotografiile portret

Joi, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg a statuat că mijloacele de informare în masă pot publica o fotografie portret fără consimţământul autorului dacă publicarea, în cadrul unei anchete penale, are ca obiectiv să sprijine poliţia în descoperirea unei persoane dispărute.

Doamna Painer este fotograf profesionist independent şi fotografiază, printre altele, copii din grădiniţe şi din creşe. În cadrul activităţii sale, a realizat mai multe fotografii ale Nataschei K. (a conceput fundalul, a stabilit poziţia şi expresia feţei, a manevrat aparatul foto şi a developat fotografiile).

În anul 1998, după ce Natascha K., pe atunci în vârstă de 10 ani, a fost răpită, poliţia austriacă a lansat un apel la sprijin pentru efectuarea cercetărilor, în cadrul căruia au fost utilizate fotografiile realizate de doamna Painer.

După evadarea fetei în anul 2006 şi înainte de prima sa apariţie publică, cinci edituri de presă - dintre care patru germane şi una austriacă - au publicat aceste fotografii în ziare şi pe pagini de internet cunoscute fără a menţiona însă numele autorului sau cu menţionarea altui nume decât cel al doamnei Painer în calitate de autor.

Unele dintre aceste ziare au publicat, în plus, un portret-robot realizat pe calculator, pe baza uneia dintre fotografii, care simula evoluţia feţei tinerei fete, dată fiind lipsa unei fotografii mai recente până la prima sa apariţie publică.

Apreciind că publicarea acestor fotografii încălcase drepturile sale de autor, doamna Painer a solicitat instanţelor austriece să oblige editurile de presă să înceteze reproducerea şi/sau distribuirea fără consimţământul său şi fără menţionarea numelui său în calitate de autor a fotografiilor şi a portretului-robot. Aceasta a solicitat totodată plata unei remuneraţii adecvate şi a unei despăgubri.

Tribunalul Comercial din Viena, Austria, sesizat cu soluţionarea conflictului, a solicitat Curţii de Justiţie de la Luxemburg să stabilească dacă dreptul Uniunii conferă o protecţie mai redusă a dreptului de autor în cazul fotografiilor portret, dat fiind faptul că acestea ar fi "realiste" şi ar oferi posibilităţi de creaţie artistică limitate.

În plus, instanţa austriacă urmăreşte să afle în ce condiţii pot fi utilizate astfel de fotografii de către mass-media fără consimţământul autorului lor, pentru necesităţile unei anchete penale. Instanţa austriacă a solicitat totodată Curţii UE să precizeze în ce condiţii poate fi citată o operă protejată.

În hotărârea pronunţată joi, Curtea arată mai întâi că dreptul de autor protejează numai obiectele originale, mai precis acelea care sunt considerate o creaţie intelectuală proprie a autorului lor. În această privinţă, Curtea aminteşte că o creaţie intelectuală este proprie autorului său atunci când reflectă personalitatea acestuia. Această situaţie se regăseşte în cazul în care autorul a putut să îşi exprime capacităţile creative cu ocazia realizării operei făcând alegeri libere şi creative.

Întinderea protecţiei dreptului de autor poate fi limitată, cu titlu derogatoriu, în anumite cazuri

Curtea constată că autorul unei fotografii portret poate să facă alegeri libere şi creative în mai multe moduri şi la momente diferite pe parcursul realizării fotografiei. Astfel, în stadiul fazei preparatorii, autorul poate alege amplasarea în cadru, poziţia persoanei care urmează să fie fotografiată sau lumina. La momentul realizării fotografiei portret, el poate alege încadrarea, unghiul de fotografiere sau atmosfera creată. În sfârşit, cu ocazia developării clişeului, autorul poate alege dintre diversele tehnici de developare existente tehnica pe care doreşte să o adopte sau poate proceda, dacă este cazul, la utilizarea de programe informatice.

Prin aceste alegerile diferite, autorul unei fotografii portret este astfel în măsură să îi imprime operei create "nota personală". În consecinţă, o fotografie portret este protejată de dreptul de autor, atunci când este expresia capacităţilor creative ale autorului său. În plus, Curtea subliniază că această protecţie este identică cu protecția conferită altor opere, printre care operele fotografice.

În continuare, Curtea aminteşte că, potrivit dreptului Uniunii, întinderea protecţiei dreptului de autor poate fi limitată, cu titlu derogatoriu, atunci când opera protejată este utilizată pentru scopuri de siguranţă publică, de exemplu, în cursul unei anchete penale care urmăreşte descoperirea persoanei dispărute. În această privinţă, Curtea arată că numai statele - iar nu editurile de presă - trebuie considerate responsabile şi apte să garanteze siguranţa publică prin măsuri adaptate, precum difuzarea unui apel la sprijin pentru efectuarea cercetărilor.

Totuşi, spune CJUE, nu este exclus ca o editură de presă să poată contribui în mod punctual la realizarea unui obiectiv de siguranţă publică, de exemplu, prin publicarea unei fotografii a unei persoane căutate. Această iniţiativă a mijloacelor de informare în masă trebuie să se încadreze însă în contextul unei acţiuni desfăşurate de autorităţile naţionale şi trebuie să fie luată în acord şi în coordonare cu acestea pentru a evita riscul de a periclita măsurile luate de autorităţile menţionate. Curtea a precizat totodată că, în cursul unei anchete, o fotografie poate fi publicată de către mijloacele de informare în masă fără ca acestea să fi obţinut, în prealabil, un apel concret, actual şi expres din partea autorităţilor de siguranţă în acest sens.

În sfârşit, în ceea ce priveşte citarea operelor protejate, Curtea UE aminteşte că operele care au fost făcute deja cunoscute publicului în mod legal pot fi citate cu condiţia să fie indicată sursa, inclusiv numele autorului, cu excepţia cazurilor în care acest lucru se dovedeşte imposibil.

În această privinţă, Curtea răspunde argumentelor invocate de editurile de presă potrivit cărora ar fi obţinut fotografiile realizate de doamna Painer de la o agenţie de presă, dar ar fi întâmpinat dificultăţi în identificarea autorului şi nu ar fi putut indica numele acestuia pe fotografii. Curtea consideră că agenţia de presă - în măsura în care a intrat în posesia acestor fotografii în mod licit, mai precis cu consimţământul autorului - trebuia să comunice editurilor numele autorului. În consecinţă, editurile erau obligate, la rândul lor, să indice acest nume în ziarele pe care le publică.

Totuşi, Curtea precizează că este posibil totodată ca autorităţile naţionale de siguranţă austriece să fi fost la originea publicării fotografiilor realizate de doamna Painer. Într-o asemenea ipoteză, indicarea numelui autorului nu era necesară. În consecinţă, într-o astfel de situaţie şi cu condiţia ca numele autorului să nu fi fost indicat, se impune numai indicarea sursei acestor fotografii, iar nu şi a numelui autorului lor.