Preşedintele Traian Băsescu îi îndeamnă pe români ca, pe 1 Decembrie, ca semn al mândriei de a fi român, să arboreze steagul naţional, fie că sunt în familie sau la locul de muncă, pentru a sărbători împreună, aşa cum se cuvine, Ziua României.
"Cu prilejul Zilei Naţionale a României, doresc să adresez urările mele cele mai călduroase de sănătate, bucurie şi prosperitate tuturor românilor, din ţară şi din diaspora. Este o zi de mare însemnătate pentru istoria noastră, în care poporul român aduce un omagiu celor care au desăvârşit, prin patriotismul şi jertfa lor, Marea Unire de la 1918. Este, de asemenea, o zi a memoriei dedicată evenimentelor şi personalităţilor care, prin viziune şi loialitate faţă de idealul naţional, au jucat un rol covârşitor în afirmarea identităţii statale în modernitate", se arată într-un mesaj al preşedintelui Băsescu, publicat de Administraţia Prezidenţială.
Potrivit documentului, Ziua Naţională este o zi în care românii sunt chemaţi să îşi manifestăm solidaritatea cu cei afectaţi de criza economică.
"Nu în ultimul rând, este o zi în care suntem chemaţi să ne manifestăm solidaritatea cu cei afectaţi de perioada dificilă pe care o traversăm şi să ne exprimăm totodată încrederea în viitorul pe care-l putem construi împreună, aşa cum ni-l dorim, într-o societate liberă şi democratică. Vă îndemn, ca semn al mândriei de a fi român, să arboraţi steagul naţional, fie că sunteţi în familie sau la locul de muncă, pentru a sărbători împreună, aşa cum se cuvine, Ziua României! La mulţi ani!", se arată în finalul mesajului şefului statului.
( 1 dec 2011, 11:02:15
Sărăcuţa mea ţară ?! .. ai "plecat" tu sau noi te-am părăsit ?
Sărăcia ţi-e închisă’ntr-un ochi încleştat şi-nlăcrimat , făr’ alinare
Rămâi , totuşi , în picioare ! şi tu (popor român ) pari de neclintit !
Constituţia ţi-e prostituţie politică , viaţa ţi-e necomestibilă
Iarna-ţi tragi pardesiul de scânduri ( să nu mori “nepregătită” )
Ţii la piept un cuib de viespii dar n-ai ( văd ) la ei nici o pilă
Tu , Românie , cât mai înduri ? când vei vrea să fii .. omenită ?
Buretele în care plânge destinul tău , Românie , e plin
E plin de jale , decepţii , orfani , lacrimi şi venin
Ascunzi la piept o criză de bun-simţ şi-o inflaţie de meltenism
Şi taci ! oribilă tăcere .. lungă , ca o amprentă a unui oftat
Românii urlă spre alţi “români” ce par atinşi de autism
E ziua ta , azi , Românie , iar eu ( Românul ) nu te-am uitat !