Munca la negru, extinsă de criză şi de disponibilitatea oamenilor de a lucra în orice condiţii

Fenomenul muncii la negru ia amploare în perioada de criză economică, pe de o parte pentru că oamenii sunt dispuşi să facă orice compromis doar pentru a avea un loc de muncă, iar pe de altă parte pentru că inspectorii de muncă nu au suficiente pârghii legale pentru stoparea acestuia.

Zeci de oameni care lucrau fără contracte individuale au fost descoperiţi joi, de inspectorii de muncă. Unii dintre ei au rupt-o la fugă imediat ce au văzut echipele de control, fără ca măcar să poată fi identificaţi.

Singura modalitate pe care inspectorii o au la îndemână pentru identificarea lucrătorilor este puterea de convingere, pentru că legea nu prevede obligativitatea declinării identităţii în astfel de cazuri.

Muncitorii zilieri ştiu acest lucru şi nu ezită să întoarcă spatele inspectorilor şi să-i întrebe nepăsători "Poţi să mă obligi?" sau "Ce poţi să-mi faci?".

Echipele de control de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Bucureşti au verificat, joi dimineaţă, un şantier de pe Şoseaua Fundeni, unde lucrau aproximativ 30 de oameni, niciunul cu forme legale. Apariţia inspectorilor i-a determinat pe cei mai mulţi dintre ei să fugă sau să încerce să se ascundă. Cei care au putut fi convinşi să rămână declarau că nu ştiu să scrie, că sunt în prima zi de muncă pe şantierul respectiv sau că nu ştiu cum se numeşter firma angajatoare şi nici patronul.

Riscuri

După discuţii prelungite, în care reprezentanţii ITM le explicau că acceptarea muncii la negru este în dezavantajul lor, oamenii începeau să recunoască faptul că muncesc cu ziua şi că nu-i interesează decât să aibă o sursă de venit. Refuzau însă să dea informaţii despre firma care desfăşura lucrările sau despre patroni, apelând la înţelegerea inspectorilor, cărora le explicau că dacă divulgă ceva de mâine nu vor mai avea unde să muncească, iar acasă au familii pe care trebuie să le întreţină.

Lucrătorii munceau în condiţii care nu aveau nici o legătură cu securitatea şi sănătatea în muncă, pe schele din lemn improvizate, fără echipament individual de protecţie şi fără să le fie asigurate minime condiţii de muncă în timp de caniculă. Nici despre aceste lucruri nu au vrut însă să vorbească.

Întrebaţi dacă angajatorul le asigură între doi şi patru litri de apă pe zi sau dacă le dă pauzele prevăzute de lege, muncitorii indicau cişmelele improvizate sau recunoşteau că-şi cumpără singuri câte o sticlă de apă. Cât priveşte pauza, aceasta era de o oră pe zi, între 12.00 şi 13.00, indiferent de temperatura de afară.

Şeful Biroului de control pe probleme de sănătate şi securitate în muncă de la ITM Bucureşti, Nicolae Negoiţă, a declarat, la finalul controlului, că fuga muncitorilor demonstrează că aceştia nu aveau forme legale de muncă şi că angajatorul nu asigura condiţiile necesare pentru protejarea stării de sănătate a lucrătorilor.

"Nu erau asigurate condiţiile necesare pentru protejarea stării de sănătate a lucrătorilor. Nu au apă minerală şi nici echipament individual de protecţie. (...) Nu sunt respectate măsurile tehnice referitoare la siguranţa lucrătorilor, nu s-au luat măsuri colective de protecţie. Am sistat orice lucrare pe schele, pentru că sunt improvizate", a spus Nicolae Negoiţă.

Firma care desfăşura lucrări pe şantierul din Şoseaua Fundeni aparţine unor cetăţeni chinezi, însă pentru aflarea numelui şi identificarea lucrătorilor folosiţi de societate a fost necesară chemarea unui echipaj de poliţie.

Muncitori la negru, chiar şi în lucrări desfăşurate pe bani publici

Cu toate că există din 2007 un protocol încheiat între Inspecţia Muncii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, poliţiştii care au ajuns la faţa locului nu păreau să fie informaţi în acest sens, întrebându-se ce ar trebui să facă în situaţia de faţă.

Muncitorii care lucrează fără forme legale sunt folosiţi chiar şi în lucrări desfăşurate pe bani publici. Inspectorii de muncă au verificat şi modul în care sunt efectuate lucrările de consolidare la Colegiul "Mihai Viteazul", aflat chiar lângă sediul Inspecţiei Muncii.

Toţi lucrătorii din prima încăpere în care au intrat echipele de control încercau să se strecoare afară şi afirmau că sunt în prima lor zi de muncă pe şantierul respectiv.

Reprezentantul firmei care face lucrările de refacere şi consolidare le-a explicat inspectorilor de la ITM că muncitorii lucrează cu forme legale şi doar zece oameni nu au contracte individuale de muncă întrucât ar fi în perioada de probă.

Inspectorii de muncă spun însă că sunt obişnuiţi să primească explicaţii de acest gen şi recunosc că, de multe ori, efectul controalelor pe care le fac este anulat de contestarea în instanţă a amenzilor sau sancţiunilor.

Directorul general de la ITM Bucureşti, Constantin Bujor, a precizat că nu se poate pune problema obligării lucrătorilor de a furniza informaţii referitoare la identitatea lor sau a angajatorilor, pentru că acest lucru nu intră în competenţa inspectorilor de muncă.

În contextul în care oamenii sunt dispuşi să accepte să lucreze în orice condiţii, doar pentru a-şi putea asigura un venit, iar puterea intervenţiilor făcute de inspectorii de muncă este extrem de limitată de prevederile legislative, fenomenul muncii la negru are şanse mari să se extindă, mai ales în contextul crizei economice.