FOCUS: Revoluţia de la Făgăraş din 1989, mai mult o "revoluţie de catifea"

Revoluţia din '89 a fost la Făgăraş mai mult o "revoluţie de catifea", povestesc cei ce au trăit în urmă cu 20 de ani lupta pentru libertate, printre ei Doru Drăgan, care-şi aminteşte teama angajaţilor combinatului chimic pentru vieţile familiilor lor dacă în oraş s-ar fi tras un singur foc de armă.
Doru Drăgan, pe vremea aceea un tânăr venit din Dej şi stabilit în Făgăraş, îşi aminteşte ce a însemnat revoluţia şi cât de teamă le era, pentru viaţa lor şi a familiilor lor, tuturor angajaţilor de la Combinatul Chimic Făgăraş, obiectiv special unde se producea peste 40 la sută din necesarul pentru armată şi unde se lucra cu substanţe chimice extrem de periculoase.
"Un singur glonţ dacă s-ar fi tras în Făgăraş, ar fi însemnat distrugerea oraşului", spune Doru Dărgan.
În urmă cu 20 de ani, la 20 decembrie 1989, evenimentele au început să se precipite şi în Făgăraş, ca în toată ţara. Combinatul Chimic Făgăraş era un obiectiv special, aici producându-se peste 40% din producţia specială pentru armată, dar şi alţi compuşi chimici extrem de periculoşi. Pentru a lucra la Secţia Specială de fabricare a produşilor chimici din combinat, trebuia neapărat să fii membru de partid. Numai aşa se primeau locuri de muncă bune.
"Pe vremea aceea lucram la combinat. Venisem din Dej în 1978 ca sportiv, ca handbalist, dar simţeam apăsarea din vremea aceea. Din 1983 m-am lăsat de handbal şi a trebuit să mă încadrez în muncă, la producţie. Pentru a lucra la secţia specială din combinat, trebuia să fiu membru de partid. M-am înscris în partid. A fost un compromis", a spus Doru Drăgan.
El îşi aminteşte cum totul a început la 20 decembrie, cu mişcări de stradă: "Toată lumea era pe străzi şi se striga «Libertate, nu securitate». Am defilat şi noi în stradă".
Ziua de 20 decembrie a fost începutul sfârşitului. Fostul handbalist povesteşte că a doua zi dimineaţă, pe 21 decembrie, când s-a dus la muncă, producţia era oprită. Drăgan povesteşte cum, pe vremea aceea, directorul general al combinatului avea legătură telefonică directă cu Elena Ceauşescu, pentru situaţiile de urgenţă.
"Când am ajuns noi la muncă, directorul general împreună cu secretarul de partid ne aşteptau la intrarea în combinat. Era iarnă şi sub manta aveau amândoi arme de foc, că se vedeau. Au început să ne ameninţe să intrăm la lucru, că se încercau sabotaje şi alte acţiuni împotriva combinatului. Ne-au şi ameninţat atunci", povesteşte Drăgan.
Ziua s-a scurs fără alte evenimente, oamenii lucrând însă sub teroarea ameninţării cu arma.
De-a doua zi, însă, combinatul fiind un obiectiv de maximă siguranţă, a fost împânzit de soldaţi. Trupe speciale au fost aduse pentru a apăra fabrica. După ce evenimentele au început să se precipite în ţară, membrii de partid împreună cu directorul general au fost aduşi la poligonul de la combinatul chimic unde erau apăraţi de militari. "Au fost aduşi la combinat sub pază, să nu li se întâmple nimic, aveau protecţia cu arma", a mai spus Drăgan.
După 22 decembrie, pentru angajaţii combinatului a urmat adevărata panică. Cinci zile angajaţii au stat la combinat să păzească fabrica şi producţia extrem de periculoasă. Un singur glonţ ar fi fost de ajuns pentru a spulbera Făgăraşul de pe harta României.
"După Revoluţie, cei din sectorul special ne-am mobilizat să păzim fabrica timp de cinci zile. Ştiam ce pericol reprezintă pentru Făgăraş. Eram anunţaţi că vom fi atacaţi, fie cu elicoptere, fie cu arme. Am făcut patrule, militarii erau şi ei cu noi", a mai povestit Drăgan.
Imediat după aceea, armata a preluat controlul în combinat, oamenii au fost înarmaţi şi nimeni nu s-a mai mişcat. Populaţia Făgăraşului îi susţinea pe apărătorii fabricii, le aducea mâncare şi tot ceea ce aveau nevoie. "Toată lumea ne ajuta pentru că înţelegeau şi ei ce pericol era. Nu trebuia să sară în aer fabrica, ar fi fost un dezastru. Toate depozitele erau foarte bine păzite. Ne era teamă mai ales că eram anunţaţi că vin peste noi teroriştii, cum se spunea la vremea aceea, că ne atacă", povesteşte Doru Drăgan.
Între timp, în oraş, în acele zile de decembrie în care a izbucnit revoluţia, oamenii au ieşit în stradă, au intrat în Primărie.
"Deşi oraşul era mic, oamenii erau împotriva comuniştilor, se scriau lozinci anticomuniste pe poduri, pe clădiri. Din fericire, la Făgăraş nu s-a tras deloc, a fost o Revoluţie de catifea. Altfel, putea fi o catastrofă pentru Făgăraş", a spus Drăgan.
Tot atunci, au apărut şi falşii revoluţionari, povesteşte el.
"Au ajuns oameni fără nicio treabă. Aşa au ajuns să apară falşii revoluţionari, care nu au avut nici în clin, nici în mânecă cu revoluţia", spune Drăgan.
După revoluţie, începând cu 1990, Drăgan a devenit lider de sindicat.