Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Coaliţia pentru Universităţi Curate a monitorizat integritatea a 42 de universităţi de stat din totalul de 56, timp de un an, iar analiza a urmărit în general managementului financiar al acestora, transparenţa şi corectitudinea administrativă şi corectitudinea academică, care viza plagiatul sau avansarea pe merit a cadrelor didactice. Rezultatele studiului au fost prezentate, ieri, într-o conferinţă de presă.
Nepotismul din familiile universitare şi modul de accedere la posturile universitare sunt problemele cele mai importante, spun autorii raportului.
În 95 la sută dintre facultăţile evaluate a fost identificat un număr foarte mare de familii universitare, iar în majoritatea universităţilor posturile scoase la concurs sunt "cu dedicaţie".
De exemplu, în Universitatea Bucureşti există aproximativ o sută de familii soţ - soţie sau părinte - copil, iar ocuparea posturilor scoase la concurs se face preferenţial. Ele sunt acordate persoanelor preferate de conducerea facultăţii sau de un cadru universitar, ale căror competenţe sunt puse sub semnul îndoielii, potrivit autorilor raportului
Un aspect pozitiv cu privire la Universitatea din Bucureşti este faptul că jumătate din facultăţi sunt conduse de cadre didactice tinere.
Posturi universitare cu dedicaţie
Deşi majoritatea universităţilor evaluate respectă toate prevederile legale privind organizarea cursurilor pentru ocuparea posturilor didactice - anunţarea lor în Monitorul Oficial, pe internet şi în presă, cazurile cele mai frecvente sunt acelea în care la concurs se prezintă un singur candidat. Astfel, majoritatea posturilor par a fi "dedicate" unor persoane dinainte stabilite, aflându-se totuşi sub acoperire legală, potrivit raportului.
Această problemă este accentuată de lipsa acută de personal didactic calificat, de cele mai multe ori, şi de lipsa unei strategii manifeste de atragere de noi cadre didactice printr-o competiţie reală.
Coaliţia pentru Universităţi Curate mai arată că promovarea pe anumite funcţii nu se face pe bază de merite. De exemplu, la nivel de conferenţiar şi profesor universitar există o tendinţă generală a învăţământului superior românesc ca ocuparea acestor poziţii să se realizeze numai prin promovare în interiorul universităţii, şi nu prin cooptarea de noi cadre didactice.
Această situaţie reflectă faptul că promovarea pe postul de profesor universitar continuă să fie considerată mai degrabă ca o etapă implicită în cariera universitară şi mai puţin ca un proces competitiv de recunoaştere a valorii profesionale de vârf.
Evaluatorii au spus că în cadrul universităţilor monitorizate au întâlnit situaţia neocupării a până la 30% din totalul normelor didactice, pentru a păstra posibilitatea legală de a invita cadre didactice internaţionale.
Obiectivitatea promovărilor
De asemenea, autorii raportului arată că nepotismul ridică semne de întrebare cu privire la obiectivitatea promovărilor şi a evaluărilor colegiale. Acolo unde unul dintre membrii familiei ocupă o funcţie de conducere, aceasta poate afecta negativ inclusiv distribuţia normelor didactice şi, implicit, a veniturilor.
Cu toate acestea, cadrele didactice, în general, nu percep familiile universitare ca fiind un fenomen dăunător universităţii, dar sunt şi reticente să abordeze subiectul. Principalul argument avansat în favoarea familiilor universitare constă în faptul că profesorii tind să îşi găsească parteneri printre colegii de breaslă, iar copiii acestora tind să urmeze cariera părinţilor.
Astfel de situaţii de nepotism au fost semnalate şi la Universitatea din Bacău, există persoane înrudite aflate în funcţii de conducere şi subordonare. De asemenea, acordarea gradaţiilor de merit se face opac, lista acestora nefiind publică nici la cerere.
Raportul semnalează că şi la Universitatea de Nord din Baia Mare numărul familiilor universitare este ridicat şi recomandă includerea în codul de etică a unor reguli cu privire la interzicerea activităţii la aceeaşi catedră a unor persoane înrudite
În ceea ce priveşte Universitatea Politehnic[ din Bucureşti, performanţa reprezintă punctul principal, dar din păcate la capitolul existenţei "familiilor universitare" se poate constata un număr semnificativ, iar sistemul este mai degrabă unul închis, în care de regulă la concurs se prezintă doar o persoană.
În ceea ce priveşte Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) "Carol Davila" Bucureşti, concurenţa neloială în cadrul concursurilor pe posturi nu oferă garanţia selecţiei personalului universităţii pe baze competitive. Aspecte ale concurenţei neloiale includ, printre altele: diluarea criteriilor ISI de apreciere a performanţei în cercetare, ignorarea conflictelor de interese între candidaţi şi membrii comisiilor de concurs, verificarea deficitară a validităţii declaraţiilor candidaţilor în dosarele de concurs şi lipsa de transparenţă a rezultatelor acestor concursuri, se arată în raport.
De asemenea, universitatea nu aderă la reglementări privind criteriile de incompatibilitate în alegerile sau numirile pe posturile de conducere. În plus, UMF "Carol Davila" se confruntă şi cu o incidenţă ridicată a familiilor universitare, scriu autorii raportului.
Printre deficienţele majore estimate pentru managementul financiar se numără: lipsa de validare periodica a competenţelor echipei de management financiar prin competiţii deschise, lipsa de transparenţă privind gestionarea resurselor, şi competiţie foarte redusă în cazul a peste 50% din achiziţii.
În ceea ce priveşte Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, impresia evaluatorilor este că nepotismul nu este un fenomen generalizat, fiind însă concentrat în funcţiile de conducere.
"Considerăm anormală existenţa a două rude de gradul I în poziţii decizionale sau încadrarea a două rude de gradul I în aceeaşi structură, una dintre ele având funcţie de conducere", se arată în raport.
